INVATA-TI COPILUL SA IMPARTA CU ALTII

Invata-ti copilul sa imparta cu altii

Si in generozitate, parintii sunt modelele copiilor. A imparti cu ceilalti nu este acelasi lucru cu a darui; de aceea, trebuie sa facem copilul sa inteleaga dife­renta. De multe ori, asa-zisul egoism este doar o chestiune de comunicare.

Egoismul este extrem de usor de acceptat ca mod de comportament, mai ales de catre un copil. Cu atat mai mult cu cat, pentru un copil, este ceva foarte firesc, natural. De el (de egoism) se poate scapa incet, dar sigur.

De exemplu, incepand cu a accepta sa fie folosita paturica pe care o avea cand era bebelus pentru a-l inveli pe fratiorul mai mic. Sau prin a accepta ca musafi­rul sa primeasca primul desertul preferat de copil.

Dar nu trebuie sa ne grabim in a trage concluzia ca avem un copil care stie sa imparta numai pentru ca este de acord sa dea din lucrurile sale, dar lucruri care nu il intereseaza. A imparti cu cineva este ceva greu de tolerat pentru un prescolar, cu atat mai mult cu cat la aceasta varsta copiii sunt, in mod natural, egocentrici.

Mai mult, pentru ca ei nu au notiunea timpului, poate fi un lucru groaznic sa astepte sa le vina randul – de exemplu, cand folosesc impreuna cu fratele/sora o bicicleta sau calculatorul. Sau cu ceilalti copii – jucariile de la gradinita.

Prescolarii sunt intr-un continuu proces de so­cializare; pe luna ce trece, relatiile cu ceilalti copii, prieteniile capata tot mai multa importanta, activi­tatile de grup sunt preferate in detrimentul celor individuale.

Acest lucru presupune ca vor aparea (cu voie sau fara voie) gesturi ce tin de „a imparti cu ceilalti“ – vor incepe sa imparta jucariile de nisip, isi vor astepta randul la leagan, dar aceste gesturi nu sunt constante si nu apar intotdeauna, cu atat mai putin atunci cand ar trebui sa apara. Inconstanta este de fapt foarte normala, pentru ca pre­scolarii se gandesc la ei mai intai, iar la ceilalti mai tarziu sau deloc.

Ca sa nu mai vorbim ca pretuiesc foarte mult propriile posesiuni („este al meu“ repre­zinta una dintre expresiile favorite), asa ca nu prea se lasa usor cand vine vorba de a imparti cu cineva. Pentru un adult, o jucarie este doar un obiect de plastic, o masinuta sau o papusa, dar pentru copil este ceva care include si propria lui identitate.

Dar, cum spuneam, copiii de aceasta varsta au si propriile momente de generozitate, care ar trebui surprinse si intarite prin lauda, pentru a incuraja comportamentul. Si in nici un caz nu trebuie sa fortam un copil care nu vrea sa imparta, sa o faca. In special cand este vorba de jucariile favorite.

Gestul de a imparti cu cineva trebuie sa fie educat si sa fie facut in mod natural, cu placere, nu fortat sau obligatoriu. Caci aceasta nu mai este genero­zitate, este obligatie.

Conteaza foarte mult felul in care am vorbit copilului despre obiectele intrate in posesia lui, in scopul nobil de a-l face grijuliu si responsabil; caci daca i s-a tot re­petat: „Nu mai lasa juca­riile imprastiate“ sau „aduna tot ce ai si haide sa le punem in sacosa, ca vin copiii si ti le iau“, atunci nu e de mirare ca si la patru-cinci ani le va tine strans la piept.

Pentru ca el intelege ca a imparti cu cineva este acelasi lucru cu a scoate din posesie. Impartind cu cineva un lucru nu inseamna ca il pierzi definitiv (numai daca nu este ceva de mancare), ci il imprumuti o perioada de timp, dar ramane tot al tau.

Acest lucru trebuie sa il stie si copilul (noi ii vom spune) inainte de a-i cere sa imparta un lucru cu cineva, nu dupa ce a inceput sa planga ca nu vrea.

A invata sa imparti cu celalalt este un gest invatat, si nu se invata numai din practica individuala,
ci vazand la ceilalti cum fac.

Stabiliti impreuna ce este de impartit si ce nu. Fiecare are dreptul sa aiba obiectele lui „private“.

Demostreaza ce inseamna sa imparti cu cineva – nu prin lectii, ca la scoala, ci prin exemplul personal: „Vrei sa gusti din sandvisul meu? Haide sa il impartim amandoi!“; „ma duc sa ud florile, vii sa impartim stropitoarea?“. Cu cat folosesti mai mult expresia „a imparti cu cineva“, cu atat mai repede copilul va intelege ce inseamna.

Explica-i copilului ca a imparti cu cineva o jucarie nu inseamna a ramane fara acea jucarie, ci a se juca impreuna sau pe rand cu ea.

In relatiile dintre frati mai ales, este bine sa descurajam egoismul; de aceea, dezaprobati cu blan­dete, nu cu duritate, tendinta (de altfel, fireasca) de a tine totul numai pentru el a unuia dintre copii: „In familia noastra, noi impartim lucrurile“.

Dar, atentie: copilul trebuie sa stie ca nu totul este de impartit. Nu permiteti mezi­nului sa aiba acces la toate posesiunile fratelui mai mare. Mai ales la lucruri valoroase.

Cand mergeti la cumpa­ra­turi, exersati „empatia“ pro­fitand de ocazia unei solicitari imperioase din partea copilului: „vreaaaau napolitane!“. „Asta vrei tu, dar tati oare ce ar vrea, lui ce sa ii luam?“. Eventual, mentioneaza ca vei cumpara napolitanele pentru toti membrii familiei.

Intareste prin lauda gestul de a imparti – adica, de fiecare data cand copilul imparte de buna voie ceva cu alt copil, lauda-i acest gest, spunand cat esti de mandru de gestul frumos pe care l-a facut, iar de cate ori imparte cu tine, nu uita sa ii multu­mesti. Va fi mandru ca te-a multu­mit, iar comportamentul generos va deveni ceva natural.

Sursa: baby.unica.ro

Text: Cristiana Haica

Foto: HEPTA.

Distribuie pentru concurs!
error

“ESTE AL MEU!”

„Este al meu!”

Cel mai bun prieten al unui copil se transforma in inamic imediat ce a atins o jucarie preferata.

De mici, copiii incep sa-si stabileasca limitele teritoriale. Cand ei se bat, isi definesc de fapt ierarhia: cine e seful, cine e adjunctul etc. Simtul posesiunii apare in primele luni de la nastere.

Bebelusul stie ca are anumite „drepturi“ de proprietate: biberonul, suzeta, caruciorul si asa mai departe.

La acea varsta nu stie sa le deosebeasca pe ale lui de cele ale altora si de multe ori veti vedea un copil mic revendicand un obiect care nu-i apartine, tocmai pentru ca i se pare identic cu al lui.

De ce fac asa
La patru-cinci ani se incaiera din cauza unui jucarii, pentru ca nu stiu sa-si rezolve altfel conflictele si nici nu au invatat, ca oamenii mari, sa-si stapaneasca resentimentele.

Si in timp ce adultii nu pot bate pe toti cei care nu le plac, copiilor nu li se pare nimic gresit.

Conflictele se isca din senin si de-abia ce s-a solutionat unul, la cateva minute se pot certa pe alta jucarie. La varsta aceasta este normal ca momentele de pace si razboi sa alterneze des.

Lauda-l cand se joaca frumos si nu reactiona exagerat daca mai are cate o disputa. De cele mai multe ori, copiii o rezolva singuri.

Strategia ta
– Este bine sa-ti lasi copilul sa-si rezolve singur problemele. Nu trebuie sa intervii, decat daca poate fi ranit sau loveste el. Cei mai multi copii cer ajutorul mamei sau al tatalui la cea mai mica disputa. Este o forma de para si, daca o incurajezi, copilul va avea probleme mai tarziu, fiindca nimanui nu-i plac paraciosii.

– Daca micutul tau este gazda, poti preveni micile dispute ascunzandu-i jucaria favorita, inainte de venirea musafirilor. Nu e frumos, dar e mai sigur.

– Cand mergeti voi in vizita, aminteste-i care sunt regulile si cat de bine s-a inteles cu prietenul lui data trecuta, cand s-au jucat.

Invata-l sa imparta.
Spune-i ca si oamenii mari fac la fel. Da-i tu primul exemplu.

DA
– Ofera, cand copilul te vede, ceva din mancarea ta altcuiva (aici e punctul lor cel mai sensibil). Daca e ciocolata sau ceva ce el nu imparte, cu atat mai bine!
– Invata-l sa negocieze. Spune-i ca se pot juca pe rand cu aceeasi jucarie si desemneaza un arbitru neutru. Daca stiu ceasul, arata-le ca au cinci minute.

NU
– Evita sa-l scoti in lume sau sa primiti musafiri cand copilul este obosit. Nu-l suprasolicita, pentru ca, la oboseala, regulile normale nu se mai aplica.
– Daca doi copii nu se inteleg cu niciun chip, nu forta relatia, chiar daca inamicul e copilul celei mai bune prietene. Nici tie nu iti plac chiar toti oamenii.

Sursa: baby.unica.ro

Consultant: Cristiana Haica,

Foto: HEPTA/PHOTONONSTOP


Program Gradinita Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Gradinita | Gradinta Sector 2 | Gradinita Sector 3 | Gradinita Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

ATASAMENTUL COPIILOR FATA DE OBIECTE

Atasamentul copiilor fata de obiecte

Este justificata ingrijorarea unor parinti legata de atasamentul prelungit al copilului lor fata de anumite jucarii sau obiecte?

Fie ca este vorba de un ursulet, de o papusica, de o paturica sau de o pernuta de decor carata oriunde si oricand, ele sunt obiecte pe care copilul isi proiecteaza sentimentul de siguranta, de „acasa”, de familiar si liniste.

Fara aceste obiecte, copilul devine nesigur, nelinistit sau chiar anxios. Bine, cand este vorba de un copil de trei ani, nu pare ceva exagerat, insa la varsta de cinci ani? Da, si la cinci ani, si chiar mai tarziu. Pana la urma, pe cine si de ce deranjeaza acest lucru?

Poate ca este greu de carat? Poate ca acea jucarie creeaza zazanie intre copii? Poate ca adultul isi imagineaza ca cine stie ce ar spune lumea atunci cand vede un copil mare carand mereu dupa el o jucarie (mi se pare absurd, nu pentru copii sunt jucariile?)…

De ce vrem sa renunte la acea jucarie? Care este, de fapt, problema? Si a cui? A copilului sau a adultului care protesteaza?

Primele momente de explorare independenta a „lumii” apar, de obicei, pe la sase luni, cand bebe „paseste” afara din zonele de securitate reprezentate de pat, tarc, carucior.

Iar impactul „lumii” asupra lui poate avea un efect foarte puternic, copilul simtind nevoia sa se sprijine de ceva (afectiv vorbind) – o jucarie, o pernuta, o paturica ce ii aduce consistenta, mirosul, caldura de acasa.

Aceste ancore sunt obiecte care ofera siguranta, care dau copilului senzatia de confort afectiv in lumea mare si rea.

Copilul nu are cum sa se simta in siguranta in locuri sau cu persoane straine, asa, dintr-o data; el trebuie sa isi educe in timp acest sentiment de incredere, odata cu capatarea independentei personale (odata cu invatarea mersului, vorbirii etc.), independenta ce se stabileste mai usor cand ai alaturi ceva familiar.

Ganditi-va la cate schimbari (uneori foarte rapide) trebuie sa faca fata un copil de doi-trei ani: intra la cresa sau gradinita, frecventeaza mai activ si mai dinamic locurile de joaca, parcurile – o multime de figuri noi, medii noi, reguli noi.

Un copil care are un astfel de obiect de atasament, un obiect securizant (caci nu toti au, din pacate, as spune eu), atunci cand este lipsit de el se va simti extrem de frustrat, astfel incat schimbarile bruste, uneori dure din mediu pot deveni chiar traumatizante.

Daca, aparent, copilul iese din casa fara acel obiect (a uitat de el), adultul ar face bine sa il aiba in sacosa, pentru orice eventualitate.

Indiferent de varsta, copilul va renunta singur la obiectul securizant, imediat ce se va simti pregatit sa o faca.

Acest obiect este extrem de important mai ales atunci cand copilul merge in colectivitate, caci el are rolul de a o inlocui pe mami cat timp ea este absenta. Fortandu-l sa renunte, nu facem decat sa prelungim dependenta copilului de prezenta acelui obiect.

Ce se intampla, totusi, daca un copil poarta permanent ursuletul, paturica etc. cu el, nu numai la gradinita, la culcare sau cand iese pe afara?

Atunci ne putem pune problema ca acel copil simte nevoia de mai multa dragaleala, atentie si afectiune din partea parintilor sai. Acestia ar fi bine sa inceapa sa se joace mai mult cu copilul sau sa petreaca ceva mai mult timp cu el.

Daca regulile gradinitei nu permit accesul copiilor cu jucarii/obiecte de acasa, „soarta” obiectului securizant poate fi pusa in pericol. Iar copilul poate incepe sa refuze mersul la gradi (se va simti in pericol).

De aceea, trebuie negociat cu educatoarea ca pentru un timp sa permita accesul ursuletilor la programul educational, iar noi vom incepe bland dezobisnuirea.

Dezobisnuirea ar fi trebuit sa inceapa cu minimum trei luni inainte de a incepe gradinita, daca stim ca aceasta este regula unitatii de invatamant. Am putea sa introducem zile in care ursuletii sunt raciti, iar copilul ii va culca in pat, bine inveliti, inainte de a pleca de acasa.

Ori sa le permitem accesul micilor jucarii in zone din ce in ce mai limitate (casa, parc, strada, masina, gradinita), apoi scoatem cate una, pe rand, restrictionand accesul – in parc, apoi pe strada (timp in care jucariile stau in sacosa la mama), si asa mai departe, limitand treptat joaca cu ele doar acasa.

Mai putem oferi obiecte inlocuitoare mai accesibile – un breloc cu poza mamei sau a ursuletului, ce poate fi tinut in buzunar.

37% dintre parinti se joaca cu copilul, lucru benefic pentru dezvoltarea copilului, tinand cont de ambianta pozitiva familiala si, totodata, stimulativa creata in mediul apropiat al acestuia, arata UNICEF.

Cand se va simti pregatit, va renunta la obiect
Este interzis a pedepsi sau a face de rusine copilul in public in legatura cu pasiunea lui pentru o anumita jucarie, sau pentru ca isi cara mereu dupa el un anumit obiect.

Efectul este intarirea atasamentului, dar mai ales umilirea copilului. Si intrarea penibila a adultului intr-o lupta pentru putere cu copilul – ca cine sa fie, ca mine sau ca tine?

Sa presupunem ca a cedat deja de buna voie la ursuletul tarat peste tot. Aceasta inseamna ca nu se mai intoarce la acest obicei?

Ba da, este posibil sa revina (ca o manifestare a regresiei afective), in cazul in care are loc un eveniment stresant in viata copilului sau familiei (decesul cuiva, nasterea unui fratior, mutarea cu casa sau schimbarea gradinitei, agresarea copilului, boala ce presupune internarea mamei sau a tatalui, ori chiar a copilului). Vestea buna este ca, odata suferinta trecuta, va renunta la acest obicei.

Sursa: baby.unica.ro

Text: Cristiana Haica

Foto: HEPTA.


Program Gradinita Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Gradinita | Gradinta Sector 2 | Gradinita Sector 3 | Gradinita Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

DE CE NU-I PLACE LA SCOALA?

De ce nu-i place la scoala?

Scoala a inceput de aproape doua luni, dar copilul tau nu pare sa dea semne ca ar deveni un elev model. Iata cum pot fi rezolvate cateva dintre cele mai frecvente probleme legate de relatia cu scoala.

Este prea agitat
Bogdan (sapte ani) nu are stare in timpul orelor. Se tot foieste in banca, isi darama penarul, vorbeste cu colegii. Desi e inteligent, nu intotdeauna e in stare sa dea raspunsuri corecte, pentru ca nu este atent.

Trebuie sa i se repete un ordin de cateva ori ca sa-l urmeze, trece de la un lucru la altul, fara sa fie in stare sa se concentreze. In pauze, se numara printre cei mai neastamparati copii.

Copilul este doar turbulent sau foarte activ? Hiperactivitatea sau lipsa de atentie este o tulburare de comportament care nu e provocata numai de carente de educatie. Totusi, un cadru familial cald si echilibrat, o supraveghere atenta, zilnica diminueaza manifestarile acestei tulburari.

Copilul foarte activ este incontrolabil in ceea ce priveste atentia, impulsivitatea, agitatia, iar dificultatile sale de a comunica sporesc atunci cand se afla in grup. Hiperactivitatea poate fi tratata.

Sugestii:
– Ajuta-l la lectii daca nu se poate „aduna“ sa le faca singur. Daca vii prea tarziu si esti obosita, apeleaza la una dintre bunici sau la o formula de „after school“ (masa si supraveghere lectii dupa scoala). In orice caz, o relatie apropiata, in care beneficiaza de intreaga atentie a adultului, ii este benefica.
– Stabileste-i prioritatile si ajuta-l sa inteleaga ca intai trebuie sa faca lectiile si abia apoi orice altceva!
– Vorbeste cu invatatoarea si spune-i ca fiul sau fiica ta sufera de lipsa de atentie. Sugereaza-i cateva metode de a-l mai tempera: sa-l aseze in prima banca, sa-l puna sa stearga tabla, sa stranga ori sa imparta caietele etc.
– Daca nu se poate concentra, lasa-l sa ia pauze dupa ce termina o problema. Indeparteaza tentatiile de genul calculator, televizor, nintendo etc. si mentine contactul vizual, pentru a-i capta atentia. Reciteste-i enunturile si reformuleaza-le pe intelesul lui. Felicita-l pentru orice reusita.
– Nu-l certa – nu vei face decat sa-i intaresti imaginea negativa despre sine.
– Incurajeaza-l sa lucreze pe calculator, care ii capteaza atentia in joaca.
– Repeta-i cateva sfaturi simple inainte sa plece la scoala. E inutil sa-i faci morala; pana la 11-12 ani, trebuie sa-i repeti de o mie de ori ce are de facut!

Ii e teama de esec
Corina (12 ani) se pierde cu firea ori de cate ori e scoasa la tabla. Intra in panica si nu-si mai aminteste nimic, iar inainte de teze nu doarme, nu poate manca dimineata si are dureri de burta. Parintii sunt cei care le inoculeaza elevilor din clasele primare spaima ca nu vor lua note suficient de mari.

„Anxietatea de performanta“ e mai raspandita la fetite. Ca si timiditatea, este cauzata de lipsa de incredere in sine. Persoana anxioasa nu se considera in stare sa faca fata unei incercari. De cele mai multe ori parintii sunt de vina, spunand: „Daca nu iei nota 10, ma faci de rusine“ sau „Daca iei nota mica, nu mai mergem in vacanta la munte“ etc.).

Nu copiii cu rezultate slabe la invatatura au emotii! De cele mai multe ori, spaimele legate de performantele scolare sunt cu totul neintemeiate. De aceea, copilul trebuie ajutat sa se relaxeze. Ideal ar fi sa faca mult sport.
– Demonteaza-i scenariul care o face sa-si piarda increderea in sine. „Daca iau o nota slaba la teza, o sa se creada ca sunt o proasta.“ De ce gandirea asta? A cazut de atatea ori cu rolele si nimanui nu i-a trecut prin cap ca n-ar sti sa mearga bine cu ele.
– Incearca sa nu adaugi alt stres angoaselor ei, nu-i vorbi despre o spaima legata de viitor, o obsesie privind competitia, fiindca anxietatea provine deseori din stres. n Ajut-o sa gandeasca pozitiv. A invatat bine? Atunci n-are de ce sa-si faca griji, doar a luat de atatea ori note bune.
– Pregateste-o pentru situatia care o nelinisteste si ascult-o daca si-a invatat bine lectia. Comentariile doamnei sau ale colegilor o incurca? Atunci, vorbeste in timp ce-si prezinta lectia, ca s-o incurci. In felul asta va invata sa-si stapaneasca emotiile. Daca se teme de teza, da-i tu o lucrare scrisa!
– Pentru a-si face lectiile linistita, inverseaza rolurile: ea iti dicteaza, tu scrii (cu greseli), iar ea te corecteaza. Astfel va tine mai bine minte greselile. Procedeaza la fel pentru calcul – de exemplu, jucati Monopoly si pune-o pe ea sa tina banca.

Se plictiseste
Cosmin (zece ani) nu poate sa se trezeasca dimineata. Nu se indeamna sa mearga la scoala, pentru ca nu-i place nici o materie, isi critica invatatoarea, niciodata nu e atent si nici nu are chef sa-si faca lectiile.

Plictiseala la scoala e un fenomen recent, care atinge momente de varf in clasele a VIII-a si a X-a. Cauzele pot fi multiple, personale sau mai generale. Nu lasa ca situatia sa se agraveze, ci actioneaza de la primele semne. Afla daca a fost descurajat de vreun esec.

A fost ridiculizat de vreun profesor? Are vreun blocaj la o materie anume? Copiii sunt inconjurati de prea multe tentatii, li se satisfac prea repede cele mai mici dorinte, ceea ce le anuleaza disponibilitatea pentru efort si initiativa.

Incurajeaza-i sa duca un lucru la bun sfarsit si sa pretuiasca ceea ce au. Explica-i sensul pe care-l dai tu invataturii, ce ai reusit sa realizezi in viata gratie ei si cat de important este sa continui sa inveti toata viata. Spune-i ca acumularea de cunostinte ii aduce numai avantaje.

Straduieste-te sa-i oferi o atmosfera familiala stimulatoare. Opiniile parintilor despre esecul si reusita scolara, atitudinea lor optimista sau pesimista fata de viata, in general, conteaza in ochii lui mult mai mult decat iti imaginezi. Un copil care nu are chef de scoala nu va fi nici acasa un ingeras. De obicei, camera lui este dezordonata, cu patul nefacut.

Asa cum isi neglijeza camera, isi va neglija si igiena corporala. Dezinteresul fata de scoala merge mana in mana cu cel fata de carte, de lectura in general. Ar fi bine daca te-ar vedea pe tine citind cat mai mult. Puterea exemplului este mult mai mare decat cea a indemnurilor. Ideal ar fi ca in fiecare saptamana sa citesti cate un volum.

Sugestii:
– Vorbeste cu invatatoarea imediat ce apar primele semne de acest fel si nu accepta comentarii vagi, de genul „lipsa de motivare“ sau „nu munceste destul“. Intreab-o foarte concret ce asteapta de la el, care ii sunt lacunele, stabiliti impreuna ce obiective trebuie sa atinga. Transmite-i copilului aceste sarcini, iar el, impresionat de faptul ca tu si invatatoarea aveti aceleasi pareri, se va simti obligat sa se conformeze.

– Ajuta-l sa gaseasca raspunsul la intrebarea: „De ce sa invat?“. Orice copil este animat de un motor interior (vrea sa se faca medic sau sa mearga la schi in vacanta de iarna etc.). Problema e sa afli ce il preocupa pe el.

– … si la: „Cum sa invat?“. Descopera-i calitatile: e inventiv, logic, pasionat de lectura? Are o memorie vizuala sau auditiva?
– Ofera-i conditii de lucru. Planificati impreuna ce are de facut, iar daca il ajuti mai concret decat atat, cititi enuntul impreuna, apoi lasa-l sa calculeze pe o ciorna si corecteaza-l daca e cazul, fara sa-i faci tu lectiile.

Este timida
Adriana (opt ani) nu are o prietena adevarata. In pauze, ramane izolata, nu cauta compania celorlalti, nu se joaca decat daca e poftita, vorbeste putin, roseste din nimic. Rareori este invitata la petreceri sau la aniversari ale copiilor. Un copil timid este apreciat de catre invatatoare, care il considera cuminte.

Un copil timid stabileste mai greu relatii cu alti copii. Se va apropia doar de colegul de banca, cu care se cunoaste mai bine. Un copil care este doar rezervat nu are probleme, pe cand unul timid sufera si se plange de faptul ca e mereu singur.

Abilitatile sociale, capacitatea de a comunica cu ceilalti si de a se integra intr-un grup se doban-desc in timp. Ele sunt influentate de temperamentul copilului, de mediul in care creste, de istoria familiei sale, de un eveniment deosebit din viata lui.

Lipsa de siguranta de sine trebuie remediata, pentru ca relatiile sociale sunt la fel de importante pentru un copil ca si pentru un adult. Inainte de pubertate, mai ales baietii sunt afectati de timiditate, fetele fiind mai „dezghetate“.

Nu trata cu indiferenta timiditatea copilului, considerand ca va trece de la sine. In SUA, de exemplu, chiar si la scolile de stat, la nivelul claselor I, exista clase speciale pentru copiii timizi, unde invatatoarele imbina metodele de predare cu joaca.

In lipsa acestor clase speciale, ai putea sa inviti cate un copil la voi. Nu invita decat cate un singur copil, ca sa eviti competitia si riscul ca ea sa ramana de-o parte. Relatia de prietenie se exercita mai usor in doi. Deseori, timid este copilul unic sau fratele/sora mai mare, care se considera mai putin reusit decat fratii/surorile sale. In acest caz, trebuie sa i se spuna ca nu este cu nimic mai prejos.

Sugestii:
– Demonteaza scenariile catastrofale pe care si le imagineaza, pentru ca ele o impiedica sa fie mai indrazneata.
– Daca iti spune ca prefera sa nu raspunda la intrebarile invatatoarei de teama sa nu spuna vreo prostie, iar copiii, drept consecinta, nu se mai joaca cu ea in pauza, intreab-o: „Dar tu nu te joci cu prietenele tale daca ele dau un raspuns gresit?“.
– Jucati jocuri in care sa-si exerseze capacitatea de a purta o conversatie, de a raspunde unei critici, de a nu se feri de privirile celorlalti – de exemplu, jocul „Ochi in ohi“, in care cei doi jucatori se fixeaza cu privirea, fiecare incercand sa-i deturneze privirea celuilalt facandu-l sa rada.
– Arata-i ca nu e singura persoana timida. Vorbiti despre cunostintele comune si explica-i ca exista multi timizi ascunsi in jur (de pilda, cel care este de acord intotdeauna cu spusele celorlalti, cel care inventeaza mereu povesti care i s-ar fi intamplat sau cel care se comporta numai agresiv pentru a atrage atentia celorlalti).

Sursa: baby.unica.ro

Text: Cristiana Haica

Text: Irina Dimiu Consultant: psiholog Carmen Demi, Foto: Arhiva Edipresse.


Program After-School Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 12:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa After-School Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


AFTER SCHOOL | AFTER SCHOOL SECTOR 2 | AFTER SCHOOL SECTOR 3 | AFTER SCHOOL BUCURESTI
Distribuie pentru concurs!
error

CE PROGRESE FACE SCOLARUL TAU

CE PROGRESE FACE SCOLARUL TAU

Copilul de 6-7 ani il depaseste pe cel care era acum un an, nu doar prin dezvoltarea proceselor cognitive si afective (gandire, memorie, imaginatie, atentie, vointa, motivatie), ci si prin dezvoltarea personalitatii.

Daca atunci cand era mititel motivatia extrinseca predomina, acum motivatia intrinseca se dezvolta (gaseste motive de a face lucruri in sine, satisfactia lucrului bine facut, de exemplu), imaginatia este mult mai ampla si mai divers exprimata, cresterea abilitatilor grafice il face sa produca desene sau picturi, modelaje si colaje maiestre, are vointa si dorinta de a face lucruri si de a-si amana recompensa (poate sa se abtina de la a face ceva sau poate face un lucru anume stiind ca „rasplata” e mai indepartata).

Din punct de vedere al caracterului, lucrurile sunt putin mai nuantate – din anumite puncte de vedere evolueaza, din altele pare (doar pare) ca o ia inapoi.

De exemplu, pot aparea sau reaparea dificultati de acomodare, uneori se contureaza o criza de adaptare – plansetele pot fi mai frecvente, la fel si accesele de furie, suparare, ranchiuna, poate fi mai irascibil. Incepem sa ne reamintim de crizele de tantrum de cand era mic.

Vocabularul lui nu se imbogateste numai cu expresii frumoase, accesele de furie pot fi insotite de expresii colorate (injuraturi, amenintari, care pot fi chiar duse la indeplinire).

Va mai aduceti aminte de fricile lui de cand era mai mic? Ei bine, e posibil sa revina, si uneori chiar in forta, si sa se mai adauge altele noi, cu care s-a contaminat de la prieteni – frica de intuneric, de monstri, de a sta singur, de a se pierde de parinti, frica de animale, de moartea parintilor etc.

Poate incepe sa aiba cosmaruri, de care, sincer, se sperie mai mult parintii decat copilul, pentru ca lui chiar ii face placere sa le povesteasca. Asa cum vin, asa trec.

Copilul devine mai introspectiv, mai dornic sa afle lucruri despre sine, despre familia sa, despre cum era el mic, mai evaluativ si mai inclinat spre a face judecati de valoare – simtul moral incepe sa se dezvolte, ii judeca pe ceilalti, dar si pe sine cu destul de multa lipsa de toleranta, ii cearta pe toti atunci cand comportamentele lor nu se incadreaza in norme, sau cand ei insisi incalca cerintele pe care ei le au de la el, sau cand isi incalca propriile valori (dar tu de ce faci asa?).

Se dezvolta mult si atentia fata de propria persoana (are mai multa grija fata de aspectul fizic si igiena personala), fata de propriile bunuri (nu mai strica jucariile, cel putin nu pe ale lui, nu mai murdareste hainele cu aceeasi nepasare), are simtul proprietatii mult mai dezvoltat (fie nu da nimanui nimic, ca un veritabil zgarcit, fie imparte totul cu ceilalti in accese de marinimie), incepe (sau continua) sa faca colectii de tot felul de lucruri (pietre, scoici, masinute, papusi etc.), incepe sa stranga bani la pusculita si face activitati pentru adult in schimbul unor sume de bani, incepe sa stie valoarea obiectelor si sa respecte munca – nu mai murdareste cu aceeasi nonsalanta imediat dupa ce mama a facut curat, respecta cartile pe care pana acum le rupea sau le desena, stiind ca o multime de oameni au muncit pentru a face acele carti.

Ar trebui sa punem accent pe acest lucru, pentru ca atitudinea pe care si-o construieste acum ii va folosi toata viata.

Mult mai matur, este pregatit pentru scoala
Micul scolarel este diferit de cel care era acum un an:

  • este mai inalt, mai agil, isi mentine mult mai bine echilibrul (merge pe bicicleta, sare coarda, merge pe role),
  • are ritm si coordonare,
  • vorbeste mult mai bine si mai complex, r
  • ecunoaste deja literele, uneori chiar citeste, scrie semnele grafice cu acuratete,
  • povesteste dupa imagini sau din memorie cu multe detalii,
  • socoteste bine si numara cu usurinta chiar si peste limitele 1-10, isi scrie numele, chiar daca inca mai scrie in oglinda (invers) unele cifre sau litere,
  • are o memorie din ce in ce mai performanta atat la capitolul invatare, cat si in privinta evocarii informatiilor invatate.
  • e pregatit de scoala sau a inceput-o deja, si se descurca foarte bine cu un program mai lung de invatare.
  • se concentreaza sustinut pe o activitate mai mult de 45 minute. Are o imaginatie foarte bogata si ii place sa creeze si verbal, dar si grafic.

La aceasta varsta, incepe sa aprecieze munca si valoarea ei, incepe sa respecte ceea ce fac ceilalti.

Cum il ajuti sa isi dezvolte simtul etic
La varsta aceasta se dezvolta simtul etic. Asadar, daca stim ca trebuie sa acordam atentie acestui aspect, trebuie sa o facem acum, caci la zece sau paisprezece ani va fi tardiv. Ce inseamna acest simt etic? Acea aptitudine a individului de a discerne intre bine si rau, foarte important tinand cont ca acesta antreneaza dupa sine si respectul fata de propria persoana si fata de ceilalti.

Nu construim acum, tragem ponoasele la adolescenta. Construirea acestuia depinde fundamental de atitudinea parintilor care, se stie, sunt primele lui modele morale, iar copilul va adopta modelul de moralitate si etica al parintilor, si chiar ii va verifica pe acestia daca sunt coerenti si consecventi cu ceea ce spun sau pretind a fi bine sau rau. Astfel, incetul cu incetul, isi construieste nu doar respectul fata de ei, ci si propriul sistem de valori.

Sursa: baby.unica.ro

Text: Cristiana Haica

Foto: Shutterstock


Program After-School Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 12:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa After-School Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


AFTER SCHOOL | AFTER SCHOOL SECTOR 2 | AFTER SCHOOL SECTOR 3 | AFTER SCHOOL BUCURESTI
Distribuie pentru concurs!
error

PE CE SE BAZEAZA SUCCESUL SCOLAR?

Pe ce se bazeaza succesul scolar?

La aceasta varsta, copiii isi petrec cam jumatate din orele de veghe cu activitati scolare sau legate de scoala (chiar daca sunt la gradinita, la grupa pregatitoare, sau sunt in clasa I). Sau asa ar trebui sa se intample.

Studiile arata ca acei copii ai caror parinti sunt implicati profund in educatia copilului lor au performante mai bune la scoala fata de copiii lasati sa se descurce singuri, pe cont propriu. Implicarea parintilor in educatia copilului este un important indicator al succesului scolar, mai puternic decat cultura generala, nivelul socio-economic al familiei sau alte capacitati ale copilului.

Parintele care verifica numai seara sau deloc ce lectii a facut copilul singur peste zi, mai ales in perioada sase-noua ani, ar trebui sa nu se astepte la rezulta­­te extraordinare la scoala. Copilul are nevoie de implicarea parintelui in viata lui scolara, viata care are debutul in grupa pregatitoare.

Cu totii vrem sa avem un copil caruia sa ii placa scoala. Ca atare, mai intai ar trebui sa fim atenti la felul in care vorbim despre scoala in fata copilului. Scoala nu trebuie sa fie o sperietoare – „lasa ca vezi tu ce patesti atunci cand vei fi la scoala“, si nici un loc de pedeapsa sau disciplinare – „pun aia disciplina pe tine cand ajungi la scoala“. Ea devine un loc de pedeapsa si disciplinare daca noi, ca parinti, nu am fost in stare sa facem acest lucru (sa disciplinam copilul) din timp. Nu este doar o chestiune de adaptare la institutia de invatamant, disciplina este un mod de a fi, de a te organiza si de a-ti atinge obiectivele.

Un copil nedisciplinat va fi un adolescent cu probleme si un adult incapabil sa isi asume responsabilitati, sa isi organizeze si sa isi atinga propriile obiective in viata – un adult care va spune „as vrea sa ma las de fumat sau de droguri, dar nu pot, as vrea sa slabesc, insa nu pot, as vrea sa am un serviciu mai bun, dar nu pot“. Si are dreptate, nu poate pentru ca nu stie cum.

Succesul scolar nu se bazeaza doar pe disciplina (care nu inseamna numai a sta cuminte in banca, ci a prioritiza ce este mai important in activitatile zilei), ci si pe dorinta de a cunoaste.

Dorinta de cunoastere se sadeste in copil prin modelarea (pozitiva sau negativa) exemplului dat de catre parintii sai. Copilul care vede ca parintii sai respecta cartea (copilului i se vorbeste despre importanta cititului, despre respectul fata de carte, ca obiect), ca citesc, ca sunt curiosi sa afle mai multe lucuri despre ceva ce ii intereseaza, le va imita comportamentul. Exista, insa, si copii care nu au astfel de exemple acasa si, totusi, devin studiosi – sunt copiii care, prin acest comportament, cauta sa „fuga“ de modelul de comportament de acasa, sa se diferentieze de ce li se ofera in climatul educational in care au crescut.


Va trebui sa fim atenti si la „amintirile personale despre scoala“, amintiri care pot seta anumite atitudini in mintea copilului. Este clar ca daca vorbim depreciativ la adresa valorilor scolii, la adresa cadrelor didactice, la adresa utilitatii cunostin­­­­telor care se predau acolo, contestand tot ce vine din acea directie, copilul va fi mai degraba inclinat sa respinga ideea de scoala, teme, invatatura.

Greseala mare pe care o facem cu astfel de afirmatii referitoare la institutia de invatamant fata de copilul nostru este ca ii luam sansa de a beneficia de ceea ce ii ofera scoala, asa cum este ea acum. Deci ii dam un start prost, intreaga cursa urmand a se desfasura prost. Si nu este deloc corect. Pentru ca cei cu care copilul nostru este in competitie beneficiaza de acelasi sistem educational, de la care ei vor lua ce pot mai mult si vor deveni cei cu care copilul nostru va concura la examenele de mai tarziu (liceu, facultate, job…).

Asadar, cu ce drept ii luati aceasta sansa copilului vostru? Cu dreptul de a va exprima liber, in fata copilului, opinia depreciativa la adresa scolii? Si care este pretul?
Respectati timpul de studiu al copilului. Locul in care el va face temele trebuie sa fie curat, aerisit, ordonat, fara niciun fel de surse de zgomot (tv, radio, discutii din casa, zgomot facut de frati mai mici etc). Prioritatea in activitatile zilnice o au temele, nu joaca, nu calculatorul, nu alte activitati extrascolare (sport, pictura sau alte activitati).

Cum am putea corecta influentele negative…

„Asa te invata pe tine la scoala?“ – este o in­­tre­bare dojenitoare care vine de la unii adulti ce observa com­por­ta­mente inadecvate ale unor copii in public. Intrebarea ar trebui reformulata, pentru ca nu scoala ii invata pe copii sa se comporte inacceptabil. Mai corect ar fi – „asa te-au invatat parintii tai?“.

Copilul invata singur prin modelare, prin imitarea persoanelor alaturi de care a crescut. Chiar daca nu a vazut acasa com­por­tamentul inadecvat, faptul ca acel copil il practica inseamna ca familia sa nu a fost destul de aproape de el ca sa observe si sa analizeze acel tip de comporta­ment. Succesul scolar presu­pune, printre altele, si discutarea cu propriii parinti a ceea ce copi­lu­­­­lui i se pare intere­sant sau ingrijo­rator in ceea ce vede la gradi­nita/scoala. Asa putem afla si corecta posi­­­bile­le influente negative.

Sursa: baby.unica.ro

Text: Cristiana Haica

Foto: HEPTA.


Program After-School Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 12:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa After-School Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


AFTER SCHOOL | AFTER SCHOOL SECTOR 2 | AFTER SCHOOL SECTOR 3 | AFTER SCHOOL BUCURESTI
Distribuie pentru concurs!
error

CUM SA-L DISCIPLINEZI CU BLANDETE SI FERMITATE

Cum sa-l disciplinezi

Este greu sa iti disciplinezi copilul fiind ferm si bland in acelasi timp, fara sa iti pierzi calmul si fara sa simti ca ai pierdut lupta. Oare de ce multi parinti au senzatia ca ei sunt disciplinati de copiii lor?

disciplina, educatie, comportament

„Era seara, abia venisem de la cabinet, lih­nita de foa­me, si fiul meu se juca cu mingea in camera“, poves­tea colega mea intr-o zi.

„Asa ca, ju­ma­tate bagata in frigider fiind, am strigat la dumnealui sa lase mingea, ca mingea e pentru afara … Crezi ca a lasat-o? Nu! A protestat: “Dar, mami, afara plouaaa”. Discutia a continuat clasic: “Am zis sa lasi mingea!” – “Dar o sa am grija!”.

Si nu am mai avut putere sa continui, asa ca mi-am pus masa cu bocaniturile mingii in pereti si in capul meu, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu sparga nimic in camera.“

Credeti ca a procedat bine? Copilul ei a invatat ceva din asta in afara de faptul ca poate face ce vrea daca este suficient de insistent? (Si nici macar nu a trebuit sa se straduiasca prea mult.)

Cu totii remar­cam ca biata mama, obosita, s-a lasat imbrobo­dita de copilul sau (ca noi toate, de altfel), incercand sa evite conflictul pe termen scurt, rabdand manifestarile copi­lului, dar prin acumularea furiei, pregatind alte scandaluri.

Rezultatul, din punctul de vedere al copilului, este ca o va asculta din ce in ce mai putin, iar comportamentul lui are sanse mari de a se inrautati. Cum reusesc parintii sa isi autosaboteze activitatea de disciplinare a copilului?

Iata cum:

  • Nu faci amenintari (cu pedeapsa) absurde sau pe care nu le aplica niciodata – ceea ce duce la pierderea credibilitatii („sa stii ca te pedep­sesc, te arunc pe geam, te omor cu bataia, iti rup urechi­le, te dau afara“ etc.).

O pedeapsa nu trebuie sa ra­neasca copilul sau sa il spe­rie, ci trebuie sa il invete ceva din situatia neconvenabila, astfel incat sa stie care pot fi consecintele faptelor sale asupra lui sau asupra altora si sa reuseasca sa isi asume responsabilitatea pentru aces­te fapte.

Pentru aceasta ar trebui, logic, sa stie clar care sunt regu­lile (de exemplu – spalatul pe dinti, pe maini, ora de masa sau de televizor etc.) si sa ne asigu­ram ca le respecta de fiecare data, nu o zi da si alta ba, iar daca uneori se fac exceptii, sa stie clar de ce este o exceptie, prin ce difera aceasta situatie de alta.

In procesul de invatare, consolidare a regulii, sa va asteptati si la clasicele: „te urasc, esti rea, nu vreau“, insa daca cedezi la aceste proteste, nu esti un parinte mai bun, ci unul inconsecvent. Daca cel mic invata sa accepte regulile casei, este mult mai probabil sa ia tot ceea ce ii spui cu seriozitate;

  • roaga copilul, nu ii cere ferm sa faca lucruri – nu e rau sa tratezi copilul cu res­pect, rugandu-l sa faca lu­cruri, insa unii parinti generalizeaza acest comportament la orice situatie, inclusiv la cele in care copilul trebuie sa faca lucruri care nu ii fac placere deosebita (sa se opreasca din jocul de ore intregi pe calculator, sa isi faca ordine in jucarii, sa se imbrace ca sa puteti pleca odata la gra­di­nita etc.).

Miorlaindu-te pe langa el („te roaga mama, imbraca-te/ strange jucariile“ etc.) nu faci decat sa ii arati copilului ca el are controlul.

Asta nu inseamna ca trebuie sa urlam la el sa faca lucruri sau sa ii ordonam ca la armata. Mai degraba ar fi de ajutor un ton calm, ferm, cu care sa iti afirmi limpede asteptarile fata de copil: „In cinci minute mancam, deci te mai joci pe calculator cinci minute si apoi te opresti“.

Dupa cinci minute vii la el, sa il chemi la masa. Daca refuza, ii spui calm care sunt consecintele – fie nu mai mananca la acea masa (si sub nicio forma nu sta la calculator in continuare), fie nu mai pune mana pe calculator o zi intreaga.

Esti vulnerabil la neascultare din partea copilului daca:

  • nu suporti sa-ti vezi copilul plangand – mai ales in pu­blic. Asa ca, ii gasesti me­reu scuze in fata celorlalti pentru bazaiala supara­toa­re, si ii faci poftele. Me­sajul perceput de copil: poti primi tot ce vrei daca faci o criza de nervi, mai ales cand sunt si altii de fata;
  • In loc sa ramai calm, te stresezi in legatura cu ce gandesc ceilalti. In aceste momente, vorbeste-i cat mai putin copilului. De ce? Pentru ca oricum micutul este prea agitat si ne­dis­pus sa isi invete o lec­tie fix cand si-a propus sa se mataie, asa ca dis­cutiile cu el nu ajuta prea mult acum.Spune-i calm, „Am zis nu, si acum e timpul sa plecam“ si pa­ra­­seste scena. Nu are rost sa-l certi a­cum – as­teap­ta sa ii trea­ca criza, dupa care il im­bratisezi si il fe­liciti ca e calm;
  • Iti iti recompensezi copilul haotic – cu o jucarie, bombonica etc. fara motiv sau pentru lucruri marun­te – sa stea cuminte in masi­na, cu centura pusa, de exemplu. In acest mod, va invata ca singurul motiv pentru care trebuie sa stea cuminte in masina este ca primeste ceva, nu ca acel lucru trebuie facut pentru siguranta lui.Consecinta va fi: „Daca nimeni nu-mi da nimic ca sa respect aceasta regula de siguranta, de ce sa ma mai deranjez sa o fac?“;
  • Il recompensezi un comportament care nu este negociabil – orice abatere de la ce­ea ce tine de siguranta si sanatatea copilului (or­dine, igiena) nu se recompen­sea­za! Daca vede ca esti de neclintit, va integra acest lucru in obiceiurile lui.

Sursa: baby.unica.ro

Text: Cristiana Haica

Foto: Dreamstime.


Program Gradinita Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Gradinita | Gradinta Sector 2 | Gradinita Sector 3 | Gradinita Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

CUM SA IL FAC SA ASCULTE CE SPUN?

Cum il fac sa asculte ce ii spun?

Vai! Nu-mi vine sa cred! Ce copil cuminte si ascultator aveti! Nu trebuie sa tipati la el ca sa fie atent si sa auda ce ii spuneti, nici sa il pedepsiti. Va invidiez, sincer. Cum ati reusit?

Predictibilitatea este regula de aur a unui comportament coerent atunci cand ne raportam la copil. Ne asteptam ca atunci cand semaforul arata rosu, toate masinile care se indreapta spre el sa opreasca. Iar la verde – sa porneasca. Cand e galben, ma rog, e discutabil ce urmeaza sa se intample, insa, teoretic, ar trebui sa devenim foarte atenti inainte de a lua decizii.

„Rosul” semaforului comunicarii inseamna NU. Interdictie. Si niciodata o interdictie nejustificata. Daca soferii ar considera interdictia continuarii drumului la culoarea rosie a semaforului nejustificata, probabil (ceea ce se si intampla uneori) ar ignora-o, cu costuri imense.

Deci, interdictia este urmata de consecinte si penalizari. Cand noi dam „rosu” copilului, el are cunostinta de aceste consecinte si penalizari? Nu? Si atunci de ce ar respecta interdictia? Sincer, voi ati respecta-o?

Nu cere copilului sa faca lucruri fara sa te exprimi clar in mesajul pe care il transmiti, si nu da instructiuni multiple.

De aceea, si copilul trebuie sa stie ca „daca nu faci asta, iata ce se intampla”, sau „daca faci asta, uite ce se intampla”.
Galben – atentie, desigur. Atentie la instructiunile, recomandarile, sfaturile si explicatiile parintelui. Caci nicio interdictie nu se pune fara explicatii. Si atentie – avertisment legat de posibilitatea incalcarii unei reguli.

Dar daca e galben intermitent, ce mai inseamna? Aici este vorba de o defectiune a semaforului parental – parintele nu se mai poate opri din avertismente nefondate si interdictii exagerate, eventual nefinalizate: nu fugi ca o sa cazi, nu manca dulce inainte de masa (desi copilul este lasat sa rontaie orice vrea el, oricand, fara sa i se spuna care este, de fapt, problema), nu alerga deoarece o sa racesti (copilul fie va ignora profetia, fie se va intreba: cand, de ce, ca data trecuta cand am racit nu alergam, sau cand alergam nu am racit…), esti pedepsit o luna pentru ca ai facut cutare lucru etc. Cel mai bine ar fi sa renuntam la galben intermitent.

Verde – cel mai frumos, nu? Da, dar cu conditia sa discutam cu copilul despre activitatea respectiva – poti face asta pentru ca iti face bine la…, e bun pentru ca…, te ajuta sa… etc.

„Regula semaforului” in comunicare ar trebui sa fie stapanita si de cei mici, si de cei mari. Numai asa, traficul verbal se va desfasura fluent, fara accidente.

Cum se desfasoara „traficul” comunicarii?
Consecventa reprezinta sincronizarea semafoarelor in intersectie; niciodata nu se va intampla ca cel din stanga sa arate rosu, iar cel din dreapta – verde pe acelasi sens de mers, si nici nu se vor schimba la intamplare, ca o orga de lumini.

Ce credeti ca s-ar intampla daca ar fi asa? La voi acasa cum e? Mama zice rosu, iar tata – verde? Sau e rosu acum, iar data viitoare, nu se stie in functie de ce (poate de toanele de moment), e verde?

O data acceptam ca cel mic sa faca un anumit lucru, iar alta data – nu. Ce credeti ca intelege copilul din asta? Se va simti in siguranta in „traficul” comunicarii cu parintii sai?

Sursa: baby.unica.ro

Text: Cristiana Haica

Surse: arhiva Edipresse

Foto: Shutterstock


Program Gradinita Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Gradinita | Gradinta Sector 2 | Gradinita Sector 3 | Gradinita Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

CUM SA AI UN COPIL CREATIV

Cum sa ai un copil creativ

Aproape orice jucarie la aceasta varsta e un prilej de entuziasm. Prin urmare, stimuland copilul sa fie creativ, sarcina noastra pare a fi destul de usoara, caci fara investitii mari ii putem aduce multa bucurie.


Masinute, trenulete, camioane, avioane, papusi, ursuleti, iepurasi, orice se gaseste pe raftul cu jucarii este bine-venit pentru prescolar. El va gasi o intrebuintare pentru orice. Numai sa nu fie sub nivelul lui de varsta si nici prea complicat incat sa il faca sa se simta prost ca nu intelege cum se poate utiliza jucaria respectiva.

Poate ca cei mai avizi consumatori ai reclamelor la jucarii – copiii de trei-cinci ani – isi doresc si pun pe lista lui Mos Craciun tot felul de jucarii cu care reclamele le-au furat ochii si inimile. Sau poate colegii de la gradinita le-au crescut dorinta de a avea si ei jucariile la moda. Niciodata nu e in plus o masinuta, chiar daca acasa mai au inca o suta, sau o papusa, chiar daca acasa cad dulapurile de atatea papusi. Ei stiu exact ce le lipseste din colectie si la ce e buna inca o jucarie aproape identica cu cele din cosul cu jucarii. Asa ca nici parintii, nici bunicii, nici oaspetii care vin intr-o casa cu prescolari nu trebuie sa se streseze prea mult ca aduc „dubluri“.

Daca, insa, vrem sa fim mai originali, ne putem orienta spre acele jucarii pe care copilul le creeaza el insusi – cele tip lego sau cele pe care le poate confectiona creativ din piese. Sau, si mai bine, putem stimula creativitatea cu plastilina, lut, seturi de pictura, carioci lavabile ori creioane colorate care dau efect de pictura pastel.

Sincer, am fost si voi fi intotdeauna fan al teatrului de papusi. Si ca spectator, si ca actor, alaturi de copii. Exista de cumparat teatru de papusi cu cortina si scena (desi putem confectiona astfel de elemente foarte usor si acasa), precum si actorii de lemn, panza, plus, fetru – marionetele. Fie ca este vorba de cele cu sfori (mai greu de manuit de copiii de cinci ani, mai bune pentru cei de peste sase ani), fie ca ne referim la cele care se pun pe mana ori pe degete, papusile acestea sunt surse inepuizabile de distractie.

Din proprie experienta va spun ca nu mai puteam scapa de copiii cu care incepeam sa fac teatru de papusi, iar cu propriul meu fecior am amintiri extraordinare de ore intregi petrecute jucand scenete improvizate. Nu doar creativitatea si comunicarea erau stimulate, ci si (mult mai important) exprimarea gandurilor, emotiilor, problemelor personale ale copilului si ale adultului.

Papusa marioneta putea spune (in locul meu) copilului ei (tinut pe manuta de fiul meu) cat de mult il iubeste si ca atunci cand face prostii il cearta pentru ca ii vrea binele, il putea intreba ce crede el cand mamica lui e suparata, ce il supara sau il sperie pe el etc., lucruri pe care nu le-as fi putut „scoate“ de la copilul meu printr-o discutie directa cu el.

Recuzita si costumatii specifice…

In jocurile cu personaje, copilul poate da viata respectivelor personaje descarcand si eliberand in acest fel nelinisti, ingrijorari si tensiuni acumulate de-a lungul timpului sau reprimate.

Jocul de rol este preferatul copilului – jocul de-a mama si tata, de-a doctorul, de-a cumparaturile, de-a constructorii, de-a pompierii etc. Asa incat, recuzita prezenta din plin in magazine e de mare folos – jucarii mari inchipuind standuri de vanzare, carucioare cu tot ce e necesar unui doctor copil pentru a vindeca papusile, macarale de dimensiuni mari, camioane, masini de pompieri, de gunoi, de salvare, aeroporturi intregi cu tot ce e nevoie pentru a duce ursuletii pe taramuri exotice. Ca sa nu mai vorbim de costumatii specifice, peruci, masti si alte accesorii necesare unei bune intrari in rol.

Daca nu ne putem permite aceste jucarii mari, putem improviza si cu seturile mai mici disponibile in magazine, ajutand copilul sa faca din ce gaseste prin casa standurile de produse, masa de operatii, cabinetul medical, santierul de constructii etc.

Observandu-le felul in care se joaca, parintii pot intelege gandurile, sentimentele copiilor lor si ce ii intereseaza pe acestia.

Jucarii pe placul tuturor

Jucariile pentru copiii de trei-cinci ani sunt deja foarte bine diferentiate pe gen (fete – baieti), existand doar cateva jocuri sau jucarii unisex. De exemplu, unisex sunt unele jocuri de constructie, jocuri de grup, puzzle-uri simple (pana si acestea sunt cu imagini speciale pentru fete, respectiv baieti), jocuri cu sunete, covorasele puzzle cu litere sau cu animale, jocuri educationale (de invatat animalele, mijloacele de transport, elemente de matematica, de initiere in tainele alfabetului etc.), jucariile creative (de confectionat animale, seturile de modelaj, seturile magnetice cu imagini de padure, seturile cu elemente din fetru din care copilul isi poate face tablouri din jungla, gradini magice cu flori si fluturi, orase ori povesti cu castele, cavaleri si printese.

Mai sunt seturile cu animale si figurine umane din plastic – ferma, gradina zoologica, spitalul, tablele de desenat. Acestea sunt foarte importante deoarece stimuleaza capacitatea copilului de a reproduce si recrea realitatea inconjuratoare si ii dezvolta creativitatea, imaginatia, simtul estetic.

Sursa: baby.unica.ro

Text: Cristiana Haica

Foto: HEPTA


Program Gradinita Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Gradinita | Gradinta Sector 2 | Gradinita Sector 3 | Gradinita Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

DEZVOLTAREA BEBELUSULUI PRIN JOACA

Dezvoltarea bebelusului prin joaca

Interactiunea cu parintii si dezvoltarea bebelusului prin joaca stimuleaza motricitatea si este vitala pentru el.

In primul rand, pentru ca atasamentul si siguranta pe care o resimte din partea mamicii ii asigura cadrul in care sa invete si altceva, pe masura ce creste. Vorbeste-i, atinge-l, alinta-l, canta-i, inganati si ganguriti impreuna. Uniunea dintre voi il securizeaza si il stimuleaza. Iar complicitatea il ajuta sa isi dezvolte deprinderile sociale, psihice si cognitive.

Bebelusul se dezvolta prin joaca, inca din primul an

Inca din primul an de viata, bebelusii incep sa inteleaga cum are loc categorizarea lucrurilor: prin expunerea lor la culori, forme, numere. In plus, sunt fascinati de atingere. Fina, aspra, imblanita, catifelata. Ofera-i lui bebe tot felul de senzatii: cauta hainele din materiale aparte prin garderoba ta, a mamei, a prietenelor. Matasea, satinul sau puloverele din lana, din mohair sau din casmir sunt foarte potrivite.

Culorile si formele ii stimuleaza simtul vizual, desi in primele luni trebuie sa stii ca nu distinge clar conturul obiectelor decat de foarte aproape. Uite o idee de “jucarie” pentru ochisorii nou-nascutilor. Liniile si nuantele sunt indeajuns de contrastante incat sa ii atraga si sa ii captiveze atentia. Poti sa o printezi, sa o lipesti pe carton si sa o atarni deasupra patutului.

 dezvoltarea bebelusului prin joaca

Mai poti face ceva: du-l in locuri pline de stimuli puternici sub aspect vizual si perceptual. De exemplu, in bucatarie. Aici poate sa vada si sa atinga: linguri, fructe, legume, pahare, vase colorate. In acelasi timp, descrie-i. Vorbeste cu el, chiar daca este inca prea mic sa poata atribui sens cuvintelor tale. Cercetatorii au descoperit ca dezvoltarea bebelusului prin joaca pe la 18 luni cand vocabularul si capacitatea de a intelege a copiilor “izbucneste”: in primele luni de viata ei depoziteaza sunetele si intelesul cuvintelor, pe care mai tarziu le vor asocia usor si corect. In plus, pana la 3 luni, plasticitatea creierului este cea mai ridicata.

Peste cateva luni, cand simtul vizual se maturizeaza, un joc preferat de multi copii este cel cu baloanele de sapun. Iesiti in aer liber si incearca-le: formele, nuantele si fluiditatea pe care o au in zbor il vor fascina.

Dezvoltarea bebelusului prin joaca

Cand inca nici n-a implinit 3 luni, bebele nu are mobilitate. E complet dependent de tine, asa ca ia-l in brate sau in spate si poarta-l cu tine peste tot. In acelasi timp, vorbeste-i despre tot ce vede. Nu vorbesti singura, chiar daca o sa treaca putina vreme pana cand va raspunde la stimulii pe care i-i oferi. E ceva firesc, ai rabdare.

Dar inca inainte de a capata mobilitate, bebelusul este incantat de miscare. Danseaza cu el. Mai intai asigura-te ca ii sprijini corect gatul, e fragil. Apoi invartiti-va, leagana-l, fa salturi usoare: danseaza! Daca vezi ca nu ii face placere, incearca sa dansezi tu singur si el sa fie spectatorul. Apoi, adu-i jucarii care la randul lor se misca: ratuste, caluti, masinute, broscute care topaie. Distractive si active, astfel de jucarii ii exploreaza interesul pentru miscare si ii ajuta creierul sa se dezvolte. Pe masura ce va creste si va incepe sa dea ture ale camerei de-a busilea, tot aceste jucarii ii vor stimula deprinderile motorii si coordonarea ochi – mana.

Pe la 4-6 luni, bebele e mult mai activ. Invata sa se rostogoleasca si sa isi sustina singur capul. Spre sfarsitul acestei perioade, invata chiar sa se ridice in picioare. Acum poti sa te joci cu el de-a masinile sau aparatele zburatoare. Il sustii cu bratele si zumzai de-a lungul camerei cat te tine: puteti sa fiti racheta care se lanseaza pe Luna, un elicopter zgomotos ori avionul care cauta unde sa aterizeze.

Ce sa stii cand te joci cu bebe

Nu subestima aceste joculete si activitati, chiar daca iti par simple. Pentru nou-nascut, fiecare element din mediul inconjurator este plin de necunoscut. Percepe totul prin intermediul simturilor si este foarte curios si vulnerabil. Fiecare element pe care il percepe – de la sunetele din jur, pana la delicatetea scutecului – il stimuleaza sa realizeze conexiuni care il vor ajuta pe masura ce creste si se dezvolta.

Pentru ca un bebe atat de mic abia se obisnuieste cu mediul inconjurator, fii atenta sa nu il suprasoliciti. Stimulii exteriori sunt incarcati de noutate si de multe ori au impact mai puternic asupra lui decat ti se pare tie. De exemplu, bebele nu poate face abstractie de zgomtul de fond, pentru a percepe mai atent ce se aude in apropierea lui. Toate sunetele din mediu il solicita la fel de mult, asa ca oboseste repede si se poate speria cu usurinta.

Daca micutul incepe sa scanceasca sau sa planga, schimba activitatea pe care o faceti cu ceva mai calm: alinta-l, leagana-l sau da-i o pauza si pune-l in patutul lui sa se odihneasca.

Articol: de Eva Pirosca

Sursa: Qbebe – www.qbebe.ro


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

IMPORTANTA JOCULUI PENTRU BEBELUSI

Importanta jocului pentru bebelusi este esentiala in dezvoltarea bebelușului și joacă un rol foarte important.

Ție ți se pare că este mic și neajutorat, dar bebelușul tău învață o mulțime de lucruri încă din primele minute de la venirea pe lume de aceea importanta jocului pentru bebelusi este foarte importanta.

 Importanta jocului pentru bebelusi” width=”584″ height=”400″ /> alt=” Importanta jocului pentru bebelusi” />

Încă din prima luna copilul are nevoie să experimenteze şi să îşi dezvolte senzaţiile: văz, auz, miros, simţ tactil. Cel mai bine își poate antrena aceste abilități prin intermediul joculețelor. Uite ce poți face cu bebelușul tău, încă din primele luni:

  • Stai în fața lui, vorbindu-i mult și folosind mimică și gesturi.
  • Arată-i anumite obiecte sau jucărioare de culori și texturi diferite (nu mai mult de o jucăria o dată, căci bebelușul nu-și poate concentra atenția distributiv, ci doar pe rând, asupra câte unui obiect. Ține cont de faptul că în primele luni, bebelușul tău are o capacitate de concentrare pe timp foarte limitat, el poate obosi după doar câteva minute de ”joacă”.
  • Leagă-i deasupra pătuțului obiecte uşoare, colorate, mișcătoare și care atunci când se mișcă emit sunete – caruselele îl ajută să-i dezvolte abilitatea de a urmări obiectele și a focaliza privirea, ceea ce constituie o adevărată gimnastică pentru ochi.

Ține cont de faptul că bebelușul tău este o ființă senzorială, care funcționează în funcție de emoții, pe care le absoarbe în mare parte de la cei din jur. Joacă-te cu el atunci când te simți vesel, deschis, disponibil și încetează jocul atunci când percepi oboseala lui.

Foarte importantă pentru bebelușul tău este atingerea în primele luni – contactul direct cu pielea ta îl ajută nu numai să-și dezvolte simțul tactil, ci îi induce starea de confort psihoemoțională. Simţul tactil ajută şi la dezvoltarea celorlalte simţuri, dar contribuie şi la dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea limbajului.

Atunci când mama vorbeşte drăgăs­tos şi atinge delicat pielea copi­lu­lui, bebeluşul învaţă cum să asocieze aceste cuvinte tandre cu senzaţia de confort dată de atingere, deşi nu este capabil încă să înţe­leagă cuvintele.

Sursa: www.baby.unica.ro/

Articol: de Simona Calancea

Foto Shutterstock


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

CUM TE JOCI CU BEBELUSUL TAU 0 – 6 LUNI

Cum te joci cu bebelusul tau (0-6 luni)

Acum, bebelușul învață să focalizeze, să-și miște ochii coordonat, să distingă culorile, să prindă, să apuce și să tragă obiecte, învață să urmărească un obiect mișcându-și doar ochii, nu și capul. Deși e doar un ghemotoc, abia așteaptă prilej de joacă. Iar pentru el joaca nu înseamnă mare lucru – doar timp din partea ta, mami, care acum ești partenerul preferat de joacă. Vocea ta, fața ta, mișcările pe care faci le îl vor fascina și-l vor umple de bucurie. Iata cum te joci cu bebelusul tau.

 Cum te joci cu bebelusul tau

Cum te joci cu bebelusul tau?

3 jocuri simple care-l vor bucura pe bebelușul tău în primele luni de viață

Pe burticăăă!

Așadar, pune o păturică pe jos, așază-ți bebelușul pe burtică pe ea (nu-l lăsa nesupravegheat în această poziție) și așază-te și tu la fel, pentru a fi la nivelul lui. Scoate sunete ciudate, amuzante, care să-i atragă atenția și să-l determine să-și ridice capul. Este un exercițiu excelent pentru întărirea musculaturii gâtului și a spatelui.

Poți să așezi în fața copilașului câteva jucării colorate care să-i atragă atenția sau să i le miști de la stânga la dreapta în așa fel încât să le urmărească cu privirea.

Așază-l pe o parte, apoi rotește-l ușor ușor pe burtică, exclamând ușor Hopaaa!

Beneficiile acestei poziții: Pe burtică, cel mic învață cum să-și mențină trunchiul in echilibru, cum să-și coordoneze mâinile și picioarușele, dar și cum să-și susțină capul cât mai mult timp ridicat. Când stă pe burtică, bebe exersează ridicarea cu ajutorul brațelor, va încerca să se rotească și, uite-așa, se pregătește pentru mersul de-a bușilea.

Primele conversații

Bebelușul este fascinat de voci și de chipuri, în special de vocea ta și de chipul tău, mami. Ai văzut cum își întoarce imediat căpșorul când îți aude vocea? Tu ești universul lui! Prin urmare, vorbește-i! Nu contează ce spui, atâta vreme cât îi vorbești pe un ton calm și plin de iubire. Va încerca și el să-ți răspundă, în măsura în care poate, și iată că așa se înfiripă primele voastre conversații.

Ia-i mânuța și plimb-o peste gura ta, peste nas, păr și ochi, numind părțile pe care le atinge. Apoi, repetă mișcările, de data aceasta atingându-i lui gurița, năsucul, părul și ochișorii. Leagănă-l sau saltă-l ușor, în brațe, pe ritmul cuvintelor tale sau al cântecelelor pe care i le fredonezi.

Atingeri blânde

Combină primele conversații cu bebelușul cu atingeri blânde. Masajul este un prilej de relaxare, un ritual al zilei care întărește legătura dintre voi. Întocmai ca în jocul precedent, numește părțile corpului pe care i le masezi blând. Vorbește-i și când îi schimbi scutecul sau când îl îmbraci. De multe ori, bebelușilor nu le palce să fie îmbrăcați. În acest caz, alege piese care se îmbracă ușor, body-uri comode, fără multe capse, ca să nu-și piardă răbdarea și păstrează-ți calmul. Îmbracă-l cu mișcări blânde, alternează îmbrăcatul cu puțină joacă, vorbește-i blând și zâmbește-i.

Sursa: mami.ro www.mami.ro,
Editor: Adina Gruia,
Foto: www.pixabay.com


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA BEBELUSI. CALENDARUL VORBIRII

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA BEBELUSI. CALENDARUL VORBIRII

Dezvoltarea limbajului la bebelusi este cea mai mare achiziţie pe care micuţii o fac în primii trei ani de viaţă. Fii alături de bebelusul tau în dezvoltarea limbajului şi stimulează-l cât mai mult!

Încă de la naştere, creierul lui îşi continuă dezvoltarea începută în viaţa intrauterină şi, odată cu el, „cresc“ analizatorii şi aparatul fonoarticulator. Toate acestea îl vor ajuta pe piticul tău să pronunţe primul lui cuvinţel.

Dezvoltarea limbajului la bebelusi la cresa

Prima lună – comunicarea prin zâmbet

Este vremea când copilaşul doarme şi plânge cât cuprinde. Nu îţi trebuie decât un zâmbet al lui şi, gata, toată supărarea a dispărut ca prin minune. Dar să îţi spun un secret: te-a păcălit! Nu la tine zâmbeşte. Cercetătorii afirmă că, în prima lună, zâmbetul nu este altceva decât un rictus fiziologic, cauzat de stările interne transmise de stomăcel. Ce păcat! După o lună, pe faţa bebeluşului tău înmugureşte zâmbetul dornic de comunicare. Cu timpul, chiar vei observa că el dispune de o paletă largă de zâmbete, adecvate situaţiei, persoanei şi stării afective pe care o resimte. Toate acestea demonstrează că micuţul dispune de un set complex de emoţii… rafinate.

2-4 luni: decodifică-i plânsul!

Nu-i nici o bucurie să-l vezi pe bebe că plânge. Dar trebuie să ţii cont de această „manifestare“, pentru că are un rol foarte important în comunicarea dintre voi. S-a constatat că bebeluşii plâng cel mai mult în primele două-trei luni şi preponderent în orele după-amiezei. Plânsul poate fi şi el de mai multe feluri: de foame, de durere sau de furie. Toate aceste forme de plâns diferă prin durată şi intensitate. Ţie îţi revine sarcina să descoperi de ce plânge micuţul tău şi să stabileşti o comunicare eficientă.

3 luni

In dezvoltarea limbajului la bebelusi, apare ceea ce specialiştii numesc „lalaţiunea“. Aceasta constă în emiterea unor sunete cu componenţă preponderent vocalică. Consoanele apar mai târziu şi vor fi folosite în funcţie de dificultatea pe care o presupune în cadrul rostirii.

4 luni

Marea încercare. Piciul tău începe să râdă. Din ce în ce mai mult (95%) râde ori zâmbeşte la stimuli externi, cum sunt feţele adulţilor. Râsul bebeluşului este „din toată fiinţa“. Acesta apare înaintea fricii şi tu trebuie să ştii să profiţi. Încearcă să prelungeşti aceste trăiri afective pozitive şi să le consolidezi, pentru ca în timp ele să se transforme în trăsături stabile de personalitate.
Dar să mai avansăm un pic! Cum îţi arată micuţul ce vrea? Dă din mânuţe, nu? La început este cam dezordonat, ce e drept, dar pe la patru luni știe să ridice mânuţele la tine ca să-l iei în braţe.

6 luni

Știe să facă „Pa“ şi începe să-i bage şi pe alţii în seamă.
În tot acest timp, se pregăteşte în culise vorbirea, dezvoltarea limbajului devenind mai accelerată. Bazele sunt puse prin intermediul limbajului nonverbal, care îi asigură dezvoltarea structurilor necesare. Copilul înţelege ce îi spui cu mult înainte de a pronunţa primul cuvânt. Unii spun că încă de când se află la căldurică, în burtica ta. Cercetările au arătat că muzica, de exemplu, are un efect liniştitor în perioada de sarcină, atât pentru gravidă, cât şi pentru copil. Iar dacă tu îţi vei aminti ce muzică i-ai pus atunci, vei putea folosi acelaşi truc pentru a-i potoli plânsul.
Până la vârsta de 6 luni, atât la copiii normali, cât şi la cei cu deficienţe de auz,  devoltarea limbajului la bebelusi este la fel. De la această vârstă însă, legăturile funcţionale şi anatomice ce se stabilesc între percepţie şi produsul ei nu se pot realiza decât la copiii care aud. Tocmai de aceea, la această vârstă, copiii fără probleme încep să emită silabe tot mai organizate.

9 luni

Dezvoltarea limbajului la bebelusi avansează și copilul începe deja să emită silabe diferenţiate, pe care le preia prin imitaţie şi le perfecţionează folosindu-se de feedback-ul auditiv.
Aproape de primul an, mami, urechile tale vor fi mângâiate de minunatul sunet al primului cuvânt pe care piticul tău îl rosteşte. Cu siguranţă vrei ca acela să fie „mama“! Acum, etapa prelingvistică s-a încheiat şi deşi foloseşte încă din abundenţă limbajul nonverbal, tot mai mult va începe să cunoască şi să folosească pentru comunicare aceeaşi limbă ca şi tine.
Trebuie să ai mare grijă la felul cum îi vorbeşti. Dezvoltarea limbajului la bebelusi se constituie prin imitaţie şi de aceea ar fi bine să te abţii să-l imiţi tu pe el. Ştiu că este foarte drăguţ să vorbeşti pe limba lui, dar, crede-mă, nu e şi cel mai bun lucru. Felul în care piticul tău va vorbi depinde foarte mult de tine, de modelul pe care tu i-l prezinţi, şi de aceea încearcă să fii cât mai corectă în exprimare şi cât mai clară în rostirea cuvintelor.

12 luni

Cuvintele micuţului îndeplinesc rolul unor adevărate propoziţii in dezvoltarea limbajului la bebelusi. Ele însumează într-un singur cuvânt o întreagă dorinţă. Deşi uneori nu le înţelegi dacă nu sunt însoţite de gesturi, în curând ai să fii expertă în descifrarea „limbii“ pe care o foloseşte micuţul tău.
Pe la un an şi jumătate apar şi primele propoziţii în dezvoltarea limbajului la bebelusi. Simple, ce-i drept, dar propoziţii. Acestea arată că începe să se organizeze structura gramaticală. Copilul va folosi la început substantive şi adjective şi mai apoi verbe in dezvoltarea limbajului.

2-3 ani

Propoziţiile se complică şi devin mai elaborate. Între 2 ani şi jumătate şi 3, micuţul devine neliniştit dacă nu este înţeles şi tocmai de aceea trebuie să ai grijă să-i înveţi bine „limba“. Sentimentul de nelinişte, prelungit în timp, poate crea senzaţia de frustrare şi nesiguranţă, ducând la diverse probleme de vorbire sau chiar la probleme de ordin psihic. Nu uita că dezvoltarea limbajului la bebelusi este una dintre cele mai importante funcţii de, aşa că este mare nevoie să-l ajuţi cât poţi de mult pe micuţul tău să dezvolte un limbaj cât mai corect şi o comunicare cât mai bună.

Sursa: mami.ro www.mami.ro


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

LA CE VARSTA INCEP COPIII SA VORBEASCA?

La ce varsta incep copiii sa vorbeasca?

Practic, copiii comunica cu tine chiar de la nastere, fie ca o face prin plans, grimase sau zambete. De aceea, avadn in vedere ca o perioada destul de indelungata nu va reusi sa vorbeasca articulat, este foarte important sa fii atenta la semnalele pe care micutul tau ti le transmite, astfel incat sa ii oferi tot ce are nevoie si sa il ajuti atunci cand ceva nu este in regula.

Încă de la naştere, creierul lui îşi continuă dezvoltarea începută în viaţa intrauterină şi, odată cu el, „cresc“ analizatorii şi aparatul fonoarticulator. Toate acestea îl vor ajuta pe piticul tău să pronunţe primul lui cuvinţel.

Vorbirea adevarata incepe in jurul varstei de 6 luni, cand bebelusul incepe sa rosteasca sunete ce seamana cu silabe de cuvinte. Odata ce va implini un an, micutul tau va incepe sa articuleze cuvintele si va putea intelege semnificatia cuvintelor rostite de cei din jur.

Vorbirea va progresa pana ce bebelusul va implini 2 ani insa nu trebuie sa iti faci griji daca acesta inca are probleme de articulare, deoarece pana la varsta de trei ani este firesc sa aiba anumite dificultati. Comunica in permanenta cu micutul tau, prin jocuri, vorbe, povesti citite, pentru ca astfel il vei incuraja sa vorbeasca mai repede.

Cea mai mare achiziţie pe care micuţul tău o face în primii trei ani de viaţă este dezvoltarea limbajului.

Fii alături de el în dezvoltarea limbajului şi stimulează-l cât mai mult!

Sursa: Qbebe – www.qbebe.ro


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

CUM COMUNICA BEBELUSII 12 GESTURI EXPLICATE

Gesturile bebelusilor – 12 gesturi facute de bebelusi explicate

Bebelusul incearca sa comunice inca din primele clipe de viata. Indiferent ca este vorba despre mimica, plans ori gesturi facute cu mainile sau picioarele, mami trebuie sa faca tot posibilul sa le inteleaga.

Dragostea si grija ta pentru bebelus te indeamna inca din prima zi de viata a acestuia sa ii acorzi atentie, sa incerci sa ii satisfaci orice nevoie, sa indepartezi orice disconfort si sa faci orice este posibil pentru ca el sa fie fericit. Desi de cele mai multe ori mami intelege imediat ce isi doreste bebelusul ei, uneori parca ai avea nevoie de un mic dictionar al semnelor pe care acesta le face in incercarea lui de a comunica. Qbebe a descifrat cateva dintre cele mai comune gesturi ale bebelusilor.

1. Bebelusul priveste fix un obiect

 Bebe privind fix

Bebelusul nu isi poate manifesta curiozitatea sau interesul fata de un obiect sau o persoana decat privindu-l fix. Uneori isi ridica si isi coboara sprancenele, ca semn al efortului de concentrare pe care il face in acele momente. Este modul lui de cunoastere, creierul lui capteaza fiecare detaliu al obiectului pe care il priveste, creeaza legaturi si, cu timpul, va invata sa recunoasca obiectul sau persoana.

2. Bebelusul se freaca la ochisori

Fie ca tine pumnii stransi sau palmele deschise, atunci cand se freaca la ochisori bebelusul tau incearca sa iti transmita ca este obosit sau ii este somn. Acest gest poate fi observat si la oamenii mari, nu numai la bebelusi. Daca esti obosit, creierul transmite informatia catre tot organismul, iar ochii sunt primii care iti spun asta, pentru ca simti nevoia de a-i inchide.

3. Bebelusul duce piciorul la gura

La varsta la care incepe sa faca acest gest de neinteles pentru multi adulti, bebelusul nu isi constientizeaza sau cunoaste aceste parti ale corpului. Atunci cand duce piciorusul spre gura si chiar il baga in gura, el face cunostinta cu propriul membru prin cel mai la indemana simt pe care il poate exploata: cel al gustului.

4. Bebelusul isi atinge calcaiele unul de celalalt

Acest gest este specific bebelusilor care sufera un disconfort abdominal. Fie ca este vorba despre colici sau alt tip de dureri de burtica, gaze intestinale sau constipatie, bebelusul isi freaca unul de celalalt calcaiele pentru a-si ameliora durerile sau neplacerile.

5. Bebelusul ridica amandoua mainile

 Bebe

Atunci cand micutul tau inca nu poate vorbi pentru a-si exprima dorintele, el obisnuieste sa isi ridice amandoua manutele spre tine pentru a-ti da de inteles ca vrea sa fie luat in brate. Acesta este unul dintre primele gesturi pe care bebelusul le face instinctiv pentru a-si satisface nevoia de afectiune sau siguranta.

6. Bebelusul arata cu degetul un obiect

Atunci cand un bebelus arata cu indexul un obiect, el vrea sa te intrebe „Ce este acel obiect?”, rugandu-te in felul acesta sa ii vorbesti despre obiectul respectiv.

7. Bebelusul ridica un obiect in sus

Atunci cand bebelusul apuca un obiect si il ridica in sus, privind spre tine sau spre altcineva, el vrea numai sa iti comunice: “Uita-te la asta” sau “uite ce pot sa fac eu”.

8. Bebelusul indreapta mana spre un obiect, inchizand si deschizand palma.

Acest gest este cat se poate de evident, nu este asa? Acesta este gestul prin care bebelusul incearca sa iti spuna ca doreste sa atinga acel obiect, daca este posibil chiar sa i-l dai lui sa il tina in manuta.

9. Bebelusul intinde un obiect spre tine

 Bebe privind fix

Atunci cand bebelusul intinde spre tine un obiect pe care il tine in manute, el vrea sa iti spuna ca ti-l ofera tie: “Acesta este pentru tine. Este al meu, dar ti-l dau tie”.

10. Bebelusul arunca un obiect.

In cazul in care ai observat ca uneori, aparent fara motiv, bebelusul tau arunca brusc un obiect pe care l-a tinut in maini pana atunci si cu care chiar s-a jucat, acest gest inseamna pur si simplu ca s-a plictisit de obiectul respectiv. Atunci cand ii inapoiezi obiectul pe care l-a aruncat, interesul lui este captat nu de respectivul obiect, ci de actiunea pe care o realizati cu acesta, impreuna. Acelasi gest poate fi explicat si de faptul ca cel mic descopera efectele mediului in care se afla, daca arunca si ridica obiectul in mod repetat.

11. Bebelusul da din picioare

Indiferent daca atunci cand da din picioare, bebelusul rade sau plange, acest gest traduce nerabdarea lui. Acest gest poate sa apara atunci cand este pregatit pentru masa ori pus in carucior, dar poate sa apara si ca expresie a bucuriei sale atunci cand este in baie, de exemplu.

12. Bebelusul isi freaca urechile sau capul

Atunci cand observi ca bebelusul tau face aceste gesturi, trebuie sa intelegi ca el vrea sa iti arate ca ceva il deranjeaza. Fie este zgomot puternic, fie ii este cald sau nu vrea sa mai faca ceea ce face in momentul respectiv (stat in fundulet, joaca, mancare). Acest gest poate sa indice si anumite afectiuni, in functie de zona unde se scarpina.

Articol: de Louise Tanase

Sursa: Qbebe – www.qbebe.ro


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

CALENDARUL BEBELUSULUI PANA LA VARSTA DE 1 AN

Calendarul bebelusului pana la varsta de 1 an

Primul an de viata al bebelusului este si cel mai important deoarece acum se pun bazele pe care se va tot construi odata cu cresterea si dezvoltarea lui.

Toate etapele de dezvoltare ale lui bebe sunt speciale, de la primul lui zambet pana la primii pasi pe care ii va face, de la un micut care sta cuminte in patutul lui sau in bratele tale, pana la un nazdravan care exploreaza tot ceea ce il inconjoara pe propriile picioruse.

Nou-nascutii simt nevoia apropierii fizice intr-o mare masura deoarece astfel au un mai mare sentiment de siguranta. Este important sa ii vorbesti chiar din primele zile de viata si intr-un timp foarte scurt bebelusul va ajunge sa iti recunoasca vocea. Treptat o sa iti raspunda in felul propriu, comunicarea non-verbala fiind de baza in aceasta perioada. Trebuie sa ai in vedere faptul ca fiecare copil parcurge etapele dezvoltarii in timpul propriu si in modul propriu.

Primele doua luni

Bebelusii pot vedea chiar de la nastere, insa nu pot distinge foarte bine imaginile pana in jurul varstei de sase saptamani cand vor incepe sa se concentreze asupra lucrurilor si chipurilor. Micutul iti va recunoaste vocea foarte repede deoarece este obisnuit cu ea chiar de cand se afla in burtica si va plange adesea, in mod inconstient, pentru a primi atentie. Pentru dezvoltarea musculaturii, poti sa il asezi pe burta atunci cand este treaz deoarece il vei ajuta astfel sa isi dezvolte muschii gatului si sa se pregateasca pentru urmatoarele miscari – rostogolit, ridicat sau mersul de-a busilea. Este important sa il manevrezi cu grija, sa eviti gesturile bruste sau zdruncinatul micutului. Odata cu implinirea celor doua luni, bebelusul tau va distinge vocile de alte sunete si chiar va cauta din priviri locul sau sursa de unde acestea provin. Tot atunci el are un program de masa si de baita deja bine format.

De la 2 la 6 luni

Implinirea celor doua si apoi a celor patru luni aduc si urmatoarele doua etape de vaccinare, unul dintre efectele secundare asociate ale acesteia fiind febra, desi nu intotdeauna obligatoriu. Daca bebe are peste trei luni, ii poti administra o suspensie orala cu efect antitermic, care ii va ameliora starea si al carei efect va persista pana la opt ore. In orice caz este recomandat si consultul medicului care va urmari starea si evolutia micutului. In aceasta etapa, vederea copilului este mai bine dezvoltata, el poate urmari chiar si obiectele mai mici si dezvolta interes pentru tot ceea ce se afla in jurul lui. Bebe zambeste mai mult, petrece din ce in ce mai mult timp treaz si este dornic de joaca – care are are un rol important in dezvoltarea lui fizica, mentala, sociala si emotionala. Acum este vremea cand copiii sunt atrasi de joculetele care contin surprize, sunt viu colorate, precum si de texturile diverse pe care le descopera. Asigura-te, insa, ca nu are la indemana obiecte mici care pot fi inghitite sau inhalate.

Intre 6 si 9 luni

Aceasta este perioada in care se petrec cele mai vizibile schimbari iar bebe devine mai independent. De exemplu, va putea sta in sezut sprijinit si va merge de-a busilea in jurul varstei de aproximativ sapte luni. Spre noua luni, deja va incerca si va si reusi sa stea in picioare, la inceput cu ajutor iar mai apoi de unul singur, deoarece musculatura picioarelor va fi deja dezvoltata. Acum este fascinat de descoperirile cele mai mici pe care le face si va scoate sunete dintre cele mai diverse pana ce va rosti chiar primul cuvant. Comunicarea este foarte importanta si desi in aparenta destul de sociabil este posibil sa aiba momente de spaima atunci cand in preajma nu regaseste un chip cunoscut.
Tot acum incep sa iasa si primii dintisori care vor fi „anuntati” prin salivatie abundenta, inflamarea gingiilor, stari de irascibilitate si chiar febra. Pentru a calma durerea ii poti da un medicament lichid, pe baza de ibuprofen care are si efect antiinflamator. De asemenea, in aceasta perioada, bebe va aprecia foarte mult obiectele reci pe care le poate rontai, de exemplu un morcov tinut la rece pe care sau un inel special din silicon.

Primul an

In jurul varstei de un an micutul isi va recunoaste propriul nume si va intelege atunci cand il chemi la tine sau cand ii spui sa nu faca un lucru anume. Copilul va putea rosti probabil cateva cuvinte, insa in mare parte se va amuza de sunetele fara inteles pe care le va face, continuand astfel descoperirea propriei persoane. La un an, micutul tau te va putea recunoaste de la distanta atunci cand te vede si va face primii pasi singur. De asemenea, lasa-l sa exploreze si nu iti pierde din rabdare atunci cand mancarea este mai degraba o sursa de amuzament pentru copilul care invata acum sa manance singur. Pentru deprinderea acestei indeletniciri, incearca sa ii dai mici gustari pe care le poate tine in mana alternate cu preparatele care presupun folosirea unei lingurite si nu il forta sa manance daca nu vrea acest lucru.

Articol de: Alexandra Ion

Sursa: Qbebe – www.qbebe.ro


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

10 SEMNE CA BEBE TE IUBESTE

10 semne că bebe te iubeşte

Orice mămică îşi doreşte să primească semne de la bebeluşul ei încă după primele ore de viaţă şi este perfect de înţeles de ce. Aceste semne de dragoste, recunoaştere şi acceptare sunt dovezi clare ale faptului că legătura indestructibilă, unică dintre o mămică şi bebeluşul ei începe timpuriu, încă din lunile de sarcină.

Este de la sine înţeles faptul că bebeluşul tău nu va putea să îţi arate afecţiunea aşa cum o faci tu, ci o va face în felul sau, folosindu-se de simţurile aflate în plină dezvoltare, pe care le descoperă cu fiecare gest, cu fiecare miros nou, cu fiecare atingere. Cum îţi declara bebeluşul tău dragostea pentru ţine? Cum îţi mulţumeşte pentru grijă pe care i-o porţi? Simplu : îţi zâmbeşte, te recunoaşte, te studiază, îşi întinde mâinile spre ţine, te pupă, îşi schimbă expresia fetei, te atinge, îţi recunoaşte vocea, îţi ascultă inima la propriu, are încredere în ţine!

Bebe te va recunoaşte şi te va prefera

Un studiu a demonstrat faptul că un nou-născut o va recunoaşte pe proaspătă lui mămică dintre două femei. Îi va recunoaşte mirosul, gustul laptelui şi timbrul vocii. Această prima dovadă de ataşament şi acceptare îi va da mămicii, încă dezorientate, curaj pentru a porni pe acest drum nou cu zâmbetul pe buze şi încrezătoare în noul ei statut. Aşadar, dragă noastră, te sfătuim şi te încurajăm şi noi să experimentezi metodele de interacţiune cu copilul tău, fără frică de eşec şi fără anxietate. Este normal să mai greşeşti , dar este important faptul că bebeluşul tău se va simţi important, îţi va simţi grijă şi prezenţa, atât de importante în dezvoltarea să armonioasă.

Semne afectiune

Zâmbetele şi grimasele stângace

Acest limbaj de comunicare şi recunoaştere se va manifestă după o luna de viaţă, conectandu-te şi mai mult cu puiul tău. Interacţiunea directă de tip “face-to-face” va fi prima lecţie a bebeluşului tău legată de acţiunea de a primi şi de a dărui. Schimbul de zâmbete şi de priviri au rolul de a cimenta relaţia dintre voi doi, deci este un pas înainte în comunicarea voastră. Totuşi, ai puţintică răbdare! Până la rostirea cuvântului “mama” mai aveţi câteva scutece de spălat şi biberoane de dezinfectat!

Asocierea mirosurilor şi a sunetelor cu mediul înconjurător

Este momentul în care copilul începe să vadă perfect şi să descopere lumea care îl înconjoară. Este hipnotizat de culori, imagini, lumini, orice mişcare pe care o va sesiza în jur şi va începe să facă propriile legături. Aşa se explică faptul că bebe se va holba insistent la orice mişcă pe lângă el.

Pupici umezi

Copilul tău va încerca să îţi dea pupici pe obraz în jurul vârstei de 1 an. Tot ce va reuşi să facă, însă, va fi să îţi lase nişte dare de salivă în zona fetei. Cu dragoste, ce e drept! Muşchii săi faciali sunt în dezvoltare şi îi va mai lua ceva până îi va putea controla perfect, astfel încât să poată să te pupe aşa cum visai încă de pe vremea în care era un bob de orez. Aşadar, preţuieşte fiecare băluţă şi fiecare plescăială, deoarece nu te vei mai întâlni cu acest fenomen mai târziu.

Bebe te iubeste

Ia-mă în braţe, hai nu fi!

Bebeluşii vor putea fi în stare să se ceară în braţe de abia pe la 6 luni, atunci când abilităţile fizice şi cognitive vor fi suficient de dezvoltate. Acest limbaj al corpului îţi va spune că bebeluşul tău are maximă încredere în ţine, că îţi simte şi recunoaşte grijă pe care i-o porţi. Braţele tale sunt simbolul siguranţei sale şi nu va ezită să le ceară protecţia , ori de câte ori va avea nevoie. Şi va avea nevoie des!

Explorarea de tip “du-te vino”

Bebeluşii sunt experţi în a se ţară pe jos. Adoră să facă asta şi acum, sinceri să fim, nici nu pot face altceva. Este felul lor de a “scapă” din braţele tale, de a explora mediul care îi înconjoară. Încep să fie conştienţi de mobilitatea lor şi au curiozitatea să descopere cât mai multe. Nu după mult timp, însă, va apărea sentimentul de nesiguranţă, care îi va trage un semnal de alarmă şi îi va spune bebeluşului tău “Hai, pune frână şi întoarce-te rapid în braţele lui mami, unde este cald şi bine!”

Dragă mămică, toate vin la timpul lor! Noi îţi dorim multă răbdare, încredere în ţine şi în legătură puternică pe care o ai cu bebeluşul tău şi, mai ales, te încurajăm să te bucuri de fiecare etapă de dezvoltare a să, deoarece sunt momente unice, cu care nu te vei mai întâlni în viaţă!

Articol de: Brigitta Szebenyi

Sursa: Qbebe – www.qbebe.ro


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

Explicatia psihologica a nevoii copilului de suzeta sau de a suge degetul

Explicatia psihologica a nevoii copilului de suzeta sau de a-si suge degetul

Parintii considera ca suptul degetului sau al suzetei este un obicei pacatos al sugarilor, care le da batai de cap in incercarea de a-i dezvata de acest „viciu”. Dar trebuie sa stiti ca toti copiii isi sug degetul. Este un instinct natural, care se formeaza inca din pantec si il ajuta pe sugar sa se adapteze la mediu si sa-si controleze emotiile. Psihoterapeutul Anca Samachis ne explica de ce simte bebelusul nevoia sa suga degetul, suzeta sau orice alt obiect pe care il are la indemana, cand devine periculoasa aceasta deprindere si cum il putem descuraja.

Ganditi-va numai! Suptul este un gest innascut, reprezinta modul sugarului de a manca. De aceea, este absolut firesc pentru un bebelus, mai ales, sa suga degetul ori suzeta. Este un gest reflex, care se diminueaza in timp incepand cu varsta de 6 luni, dar poate dura pana la 6 ani, cand apare dentitia definitiva. Statisticile demonstreaza ca cei mai multi copii (intre 70 si 90%) au acest obicei si vor renunta la el intre 3 si 6 ani.

bebelus isi suge degetul

De ce simte bebelusul nevoia sa suga?

„Scoate din gura” este expresia omniprezenta pe buzele fiecarui parinte in primii ani de viata ai copilului. Dar bebelusul se descopera pe sine si lumea inconjuratoare cu degetul in gura. Cand este obosit, agitat, plictisit ori cand ii este foame, cand descopera un lucru nou sau, pur si simplu, pentru ca il calmeaza, copilul are tendinta de a suge degetul, suzeta, un colt de hainuta sau o jucarie.
Un alt motiv frecvent pentru care bebelusul isi suge degetul sunt durerile gingivale cauzate de eruptia dintilor. El isi amelioreaza, astfel, tensiunea de la nivelul gingiei.
Nu trebuie sa va alarmati ca este ceva in neregula cu copilul care sta cu degetul in gura! In primele luni de viata, sugarii au acest ritual, care le confera sentimentul de siguranta si le satisface nevoia de afectiune. Cu cat parintii vor satisface mai bine necesitatile primare si afective ale copilului, cu atat mai repede va renunta la suptul degetului.
„Cei mai multi bebelusi simt nevoia sa suga degetul atunci cand se confrunta cu anumite stari, carora nu stiu sa le faca fata. De exemplu, ar putea face asta de cate ori se simt nelinistiti, suparati, anxiosi sau obositi. Acest obicei este diferit de stadiul normal de dezvoltare al copilului (numit si stadiul oral), in care micutul introduce toate obiectele in gura ca modalitate de a intra in contact cu ele sau de a le cunoaste”, ne ofera psihoterapeutul Anca Samachis explicatia psihologica pentru care bebelusul simte nevoia sa suga degetul ori suzeta.

Suzeta sau degetul?

Multi parinti se intreaba daca n-ar fi mai bine pentru copil sa-i inlocuiasca degetul din gura cu suzeta. Daca suptul degetului vi se pare inestetic, prezentati-i suzeta. Aveti mai mult control asupra momentului si locului unde copilul foloseste suzeta si puteti sa i-o indepartati in orice moment. De asemenea, studiile arata ca utilizarea suzetei in timpul somnului reduce riscul de SIDS, sindromul mortii infantile subite. In schimb, poate creste riscul de dezvoltare a infectiilor la nivelul urechii.
bebelus cu suzeta
De cealalata parte, exista unele avantaje si in suptul degetului. Cu degetul alaturi la propriu, bebelusul se va calma singur si imediat de cate ori simte nevoia fara ca mama sa intervina. In plus, nu trebuie sa va ridicati din pat in miez de noapte cand incepe sa planga ca sa-i dati suzeta ratacita. Din fericire, degetele nu se pierd!
„Din punct de vedere strict psihologic, raul cel mai mic este sa suga degetul pentru ca este „mereu disponibil” copilului si exista o dubla stimulare: atunci cand suge, copilul isi simte si atingerea gurii pe deget ceea ce induce o dubla calmare,” completeaza Anca Samachis.

Ce risca daca-si suge degetul prea mult timp?

Suptul degetului mare sau al unui obiect trebuie controlat indeaproape pana sa devina un obicei. Efectuat cu regularitate si pe o perioada lunga de timp, reflexul va fi cu atat mai greu de dezvatat de catre parinti si devine daunator pentru copii.
Simpla infectie a degetului, dinti deplasati, intarzieri in dezvoltarea limbajului sau dictie deformata de nealiniarea dintilor sunt riscurile la care sunt supusi copiii dependenti de suptul degetului.
Stomatologii pediatri atrag atentia asupra problemelor care pot aparea la nivelul cavitatii bucale la copiii care continua sa-si suga agresiv si obsedant degetul dupa aparitia dentitiei definitive. Acestia au nevoie de examinare stomatologica pentru a identifica neregulile de la nivelul dintilor, maxilarului sau gingiilor. Impinse de deget, dintii si oasele maxilarelor se vor dezvolta anormal, iar copilul va avea nevoie de terapie ortodontica pentru a le corecta.
fetita cu degetul in gura
Aceeasi specialisti ne linistesc, insa, ca nu toti copiii care isi sug degetul vor avea probleme. Dentitia este afectata de intensitatea, frecventa si forta cu care micutii isi sug degetul. Cei care tin, pur si simplu, degetul in gura, nu-si strica dantura.
„Unii copii pot dezvolta rani in zona in care dintii intra in contact cu degetul, insa acestea nu sunt grave si, de obicei, dispar de la sine atunci cand bebelusul isi schimba obiceiurile”, intareste psihoterapeutul Anca Samachis.
Un prescolar care sta cu degetul in gura la clasa se poate simti stanjenit si, astfel, sa dezvolte probleme emotionale, daca ceilalti copii vor rade de el. Sau poate avea dificultati in pronuntarea unor cuvinte din cauza alinierii proaste a dintilor. De asemenea, copilul care nu se va indura sa scoata degetul sau suzeta din gura, va invata sa vorbeasca tarziu sau va rosti incorect cuvintele.

Cand va renunta la acest obicei?

Statisticile spun ca jumatate din copii vor renunta la acest obicei inainte de implinirea varstei de un an. Dar nu trebuie sa va ingrijorati daca al dumneavoastra continua si dupa aceasta perioada. Atunci cand va descoperi alte modalitati de a se linisti, il va inlocui singur. Spre exemplu, daca un bebelus isi suge degetul de foame, un copil de 4 ani este capabil sa ceara de mancare sau chiar sa ia singur din frigider ceva ce-i place.

„Copiii renunta in mod natural la acest obicei pana in jurul varstei de 4-5 ani, pe masura ce dezvolta alte modalitati de a se autocalma sau de a face fata anxietatii. Este posibil, totusi, ca ei sa faca apel la gest si mai tarziu, in perioade extrem de stresante sau atunci cand controlul constient este limitat (in timpul somnului). Suptul degetului devine ingrijorator prin faptul ca persoana nu a dezvoltat un mecanism mai adaptativ pentru a se calma sau chiar atunci cand capata o dimensiune stanjenitoare din punct de vedere social. De cele mai multe ori, el migreaza catre alte tipuri de gesturi, mai acceptate social, cum ar fi rosul unghiilor sau chiar mancatul (rontaitul) compulsiv”, ne atentioneaza psihoterapeutul Anca Samachis.

Cum sa-l fac sa renunte la acest obicei?

Fiecare copil este unic. Prin urmare, metodele nu sunt universal valabile. Dar putem exemplifica, in cele ce urmeaza, cateva tehnici care va pot ajuta sa-l dezvatati de suptul degetului:
• Nu-l presati sa renunte. Nu se va lasa induplecat de amenintari, insistente, pedepse sau recompense. Remarci de genul „iti cade degetul daca-l mai tii mult in gura”, “numai bebelusii fac asta” sau “nu e voie/frumos” vor avea efectul invers. Iar degetul infasurat in leucoplast ori uns cu oja sau piper vor fi considerate de copil pedepse nejustificate si ii pot provoca, ulterior, traume.
• Psihologia inversa functioneaza de minune la copii! Faceti-l sa creada ca este dorinta lui sa renunte. Amintiti-i cum a trecut de la pampersi la olita si de la biberon la lingurita, cum a invatat sa se imbrace singur. Mentionati-i ca sunteti mandri de realizarile de pana in prezent, ca este suficient de mare sa scape si de acest tic si ca aveti incredere ca va reusi.
• Incercati sa antrenati copilul in cat mai multe activitati care presupun folosirea ambelor maini astfel incat sa-i distrageti atentia de la suptul degetului.
• De asemenea, explicatiile unui medic stomatolog ar putea sa-l ajute sa constientizeze ca degetul poarta bacterii si suptul lui poate provoca probleme serioase dintilor si, astfel, sa-si doreasca sa renunte.
• Sau inconjurati-l de copii care nu-si sug degetul. Daca-si va baga degetul in gura in prezenta lor, comentariile si amuzamentul lor il vor determina sa inceteze.

baietel cu suzeta
„Putem atrage atentia copilului asupra gestului pentru a-l face atent. Astfel, gestul ajunge la nivel constient si poate fi inlocuit. Insa, parintii ar putea sa ii stimuleze increderea in sine prin incurajari si sa evite interventiile brutale, de natura sa frustreze si sa descurajeze. Parintii pot observa situatiile care au potential anxiogen pentru copii si ii pot pregati pentru ele prin discutii si exemple. De asemenea, copiii reactioneaza bine la externalizari de tipul: „ursuletul curajos” va avea grija de tine atunci cand „monstrul/ frica” trec pe la tine, asa ca nu mai ai de ce sa te ingrijorezi. In acest fel, punem copilul in contact cu propriile emotii, intr-o maniera in care el le poate modifica si controla“, concluzioneaza psihoterapeutul Anca Simachis.

Articol de: Cosmina Ionita

Sursa: Qbebe – www.qbebe.ro

Surse:
http://www.parenting.com/article/ask-dr-sears-thumb-sucking
http://www.babycenter.com/0_thumb-sucking-why-it-happens-and-what-to-do-about-it_63687.bc
http://www.webmd.com/baby/features/breaking-thumb-sucking-habit
http://www.whattoexpect.com/first-year/ask-heidi/thumb-sucking-baby.aspx
http://www.sfatulmedicului.ro/Arta-de-a-fi-parinte/suptul-degetului_207


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

Bebelusul suge degetul. Ce sa fac?

Bebelusul meu isi suge degetul. Ce sa fac?

Este foarte bine ca bebele isi suge degetul. Asa se adapteaza el la mediu si isi gestioneaza propriile emotii. Un bebe care isi suge degetul este un bebe care se dezvolta sanatos. Pe masura ce se maturizeaza, va inlocui suptul degetului cu alte modalitati de autolinistire. Dar pentru a face asta, este nevoie sa fie incurajat…

Cand si de ce este bine?

Suptul este un reflex innasct si o dovada a comportamentului normal. Copilasii baga tot felul de lucruri in gura, pentru ca asa intra in contact cu lumea exterioara si invata sa faca diferenta intre ce este placut si ce nu. Specialistii spun ca pana la 90% din prunci obisnuiesc sa bage in gurita obiectele pe care le gasesc in mediul apropiat – tetinierele, jucariile, paturica. Ei il numesc “supt ne-nutritiv”. Inainte de toate, bebelusii isi vor suge degetul. In primul an de viata, cam trei sferturi dintre ei fac asta, mai ales in momentele in care sunt necajiti, tristi, infometati, obositi, plictisiti sau chiar supra-solicitati.

Pentru un copilas, suptul degetului este un gest linistitor, relaxant, care sporeste confortul. De aceea, vei constata ca uneori activitatea este mai degraba pasiva: bebele nu suge, ci doar isi odihneste degetelul in gura, ceea ce faciliteaza aparitia somnului. Multi dintre bebelusii care obisnuiesc sa isi suga degetul adorm mai usor si mai devreme decat cei care nu obisnuiesc, chiar dupa ce au fost teziti din somn. Suptul degetului devine un ritual care permite copilului sa isi induca, oricand are nevoie, sentimentul de a fi in siguranta, de a fi in armonie si de a fi iubit. Cu cat sunt parintii mai atenti si mai receptivi la nevoile afective ale copilului, cu atat mai rar va avea el nevoie sa si le implineasca singur. Prin urmare, sansele de se dezvata de suptul degetului cresc. Statisticile arata ca aproximativ jumatate din copii vor renunta la acest ritual in decursul primului an de viata, insa la restul se poate intinde chiar pana cand intra la scoala.

Cand si de ce nu este bine?

Pana pe la 4 – 5 ani, nu avem motive concrete de ingrijorare. Ce se intampla atunci? Incep sa creasca dintisorii permanenti din fata. “Impinsi” de catre deget, dintisorii se vor dezvolta anormal: vor creste stramb, nealiniati.

De aici pornind, copilul poate dezvolta probleme de dictie. Sunetele nu vor fi pronuntate corect, din cauza alinierii proaste a dintilor. De fapt, un obicei indeajus de puternic poate produce intarzieri in dezvoltarea limbajului, inca din primii ani de viata. Copilasii nu se indura sa lase degetul din gurita pentru a imita sunetele pe care le aud la adulti, pentru a ganguri si a silabisi. Asa ca ori vor incepe sa vorbeasca mai tarziu decat ar fi cazul, ori vor invata sa vorbeasca avand degetul in gura si vor articula sunetele incorect, inca de la primele cuvinte. In plus, copiii care abia incep sa se exprime, se vor face si mai greu intelesi de catre adulti, atunci cand vorbesc “din jurul” degetului sau al suzetei. Problemele de receptare si adeseori ignorarea copilului – la care recurg unii parinti daca nu daca nu dau de cap la ceea ce vrea cel mic sa exprime – sunt nocive pentru dezvoltarea afectiva a acestuia. El incepe sa se simta neinteles, nesigur si anxios. Unii copii pot manifesta nervozitate si pot plange des. Atii devin apatici si tind sa comunice verbal tot mai putin cu adultii.

Mai exista un pericol: pe masura ce gurita copilului devine un culcus cald si umed pentru deget, acesta se descuameaza, pielea se usuca si foarte usor se nasc infectii ale unghiei. Disconfortul si uneori durerea provenite de aici il determina pe bebe sa isi suga si mai loial degetelul. In tot acest timp, bacteriile rezultate din infectie (nu mai vorbim de bacteriile aduse in gura de degetele niciodata suficient de curate…) supun la riscuri organismul fragil al copilului.

Cum il dezvat?

Deja am inteles ca suptul degetului este pentru copilas un ritual prin care el isi asigura necesarul de afectiune si securitate. Vulnerabilitatea si nevoile afective ale unui prunc sunt mai nuantate si mai mari decat ale unui adult. Prin urmare, chiar si copiii securizati si ingrijiti cu atentie vor recurge intr-o anumita masura la aceasta tactica de autoechilibrare. Si aceasta pentru ca suptul este un reflex natural, innascut.

Pe masura ce se dezvolta, copilul va constata ca implinirea nevoilor lui depinde foarte mult de adultii care au grija de el. Adica va intelege ca poate primi confortul fizic si emotional de la tine – si asta si doreste. In timp, va simti mai rar nevoia sa isi suga degetul, daca recepteaza afectiunea si securitatea cu care tu il inconjori. Asta nu inseamna ca e nevoie sa devii supra-protectoare. Dar inseamna ca e nevoie sa fii vigilenta si atenta la nevoile in schimbare ale copilului tau, sa fii flexibila si sa te inarmezi cu rabdare.

Inca un lucru pe care e necesar sa il constientizam: chiar si atunci cand copilul meu nu va mai avea nevoia sa isi suga degetul, obiceiul in sine ramane unul foarte placut si la indemana. La copil primeaza placerea, nu ratiunea. Prin urmare, nu voi astepta sa “se lase” de la sine. Copilul are in continuare nevoie sa fie ajutat si incurajat de mine sa renunte la acest obicei.

Ce depinde de mine?

– Sa stabilesc un program somn-hrana atent si “mulat” pe copil

– Sa evit plictiseala (da, si copiii mici se plictisesc, si inca usor!), petrecand timp cu el si incercand o varietate de activitati amuzante sau care stimuleaza dezvoltarea acestuia. Sa diversific activitatile si sa le alternez cu programul somn-hrana: pentru un bebelus si pentru un copil mic, la fel ca si pentru un adult, o zi “de munca” organizata cauzeaza mai putin stres decat una complet nestructurata.

– Sa descurajez obiceiul, fara ca el sa isi dea seama ce facem de fapt. Mai ales in primele zile in care vrem sa se dezvete. Cum? Gasind mereu activitati prin care sa ii distrag atentia. Sau sa ii tin mainile ocupate, ca sa nu mai poata duce degetul la gura. Ne jucam. Sau il rog sa ma ajute, tinand pentru mine diverse obiecte. Multi copii au momente ale zilei, stari de spirit si contexte anume in care prefera sa isi suga degetul. De exemplu, inainte sa adoarma. Sau cand privesc la televizor (asa cum noi rontaim floricele de porumb si semnite atunci cand ne uitam la film). Observand care sunt imprejurarile preferate de bebele meu, pot recurge la trucuri specifice. De exemplu, putem sa desfacem impreuna pastai de mazare in timp ce ne uitam la desene animate. Sau sa impachetam soseste, sa schimbam hainele papusii sau sa coloram in acelasi timp (oricum copiii isi redirectioneaza constant atentia de la o activitate la alta: cat timp va ramane absorbit de povestea de pe ecran, va avea degetele ocupate de culorile cerate sau de pensule, si nu uitate in gurita).

– Sa ma asigur ca am ales un moment potrivit in care copilul meu sa se dezvete de obicei. Asta inseamna ca, pe de o parte, bebele sa fie suficient de matur ca sa putem vorbi despre asta. La 3-4 ani este mai dificil. Pe la 5, deja nu ar trebui sa intampinam probleme de intelegere. Apoi, e obligatoriu sa inlaturam factorii de stress din mediu. O perioada potrivita este una fara evenimente solicitante sau noi, precum nasterea unui alt copil, dispute in familie, prima plecare intr-o excursie fara parinti ori schimbarea educatoarei. Sa ne amintim ca bebele isi suge degetul ca sa inlature stresul si pentru a se simti in siguranta. Prin urmare, astfel de evenimente vor favoriza obiceiul, in nici un caz nu va vor ajuta sa luptati cu el.

– Sa il stimulez pe copil sa isi doreasca sa renunte. Sa il fac sa creada ca ideea ii apartine lui. Daca ii impun sau ii pretind, o sa am parte de plansetele lui, frustrari de ambele parti, un copil traumatizat si un obicei intarit, nu slabit. Cu cat se simte mai nesigur si mai inadecvat, cu atat copilul apeleaza mai des la ritualul de auto-echlibrare.

O idee ar fi sa povestim impreuna despre lucrurile de care s-a dezvatat el in timp si sa il laud pentru asta (face la olita, nu mai plange asa des, mananca fara ajutor). Pot sa il ghidez si sa ii sugerez si obiceiul cu suptul degetului, ca sa deduca singur ca si de asta s-ar putea dezvata.

Mai pot sa ilustrez prin povesti si exemple in care copii cunoscuti (Aurel, varul Mihaita, prietenul Dinu) au aflat ca degetele, chiar daca nu vor, poarta bacterii sau ca dintisorii se impiedica in deget si cresc strambi, si din cauza asta tristi. Asa, nu ii spun direct “nu mai suge degetul”.

– Odata ce am stabilit de comun acord ca vrem sa “bagam degetelul in gura tot mai putin”, ne facem si un semnal secret, pentru momentele in care obiceiul revine inconstient. Asa, nu va fi nevoie sa il apostrofez sau sa ii atrag atentia – pentru ca oricat de bland as face-o, ramane intruziv (“iubitu’ lu mama, scoate degetelul din gura”). In loc de asta, o sa ma scarpin la un ochi, ca atuci cand imi intra o geana in el. Sau ma scarpin in crestetul capului, cum face maimuta pe care am vazut-o pe Animal Planet. Sau caaasc… pana ne bufneste rasul pe amandoi – asa, degetul va alneca din gura chiar singur! Complicitatea este asigurata, increderea in mama si in sine creste si nici o emotie negativa asociata cu dezvatarea nu se furiseaza inauntrul copilului. Sa ne lasam de suptul degetelului devine amuzant si placut.

Articol de: Eva Pirosca

Sursa: Qbebe – www.qbebe.ro


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!
error

18 motive care explică de ce copilul face pipi în pat

18 motive care explică de ce copilul tau face pipi în pat

Trezitul în toiul nopții pentru a schimba copilul de haine și lenjeria de pat reprezintă un ritual de trecere în viața fiecărui părinte. Enurezisul nocturn sau urinarea în pat este mai des întâlnită decât s-ar crede. Vei afla aici toate motivele pentru care copilul face pipi în pat, explicate în detaliu.

Informații despre pipi în pat

Micile accidente de pe timpul nopții se transformă într-un fel de secret care îngreunează atmosfera familială atât pentru părinți, cât și pentru copii: părinții sunt frustrați considerând că motivul principal este lenea, iar copiii consideră că au o problemă, temându-se ca situația să nu se repete. Adevărul este că 90% dintre copii consideră că sunt singurii care udă patul, ceea ce îi face să se simtă și mai prost.

Din punct de vedere medical, enurezisul nocturn reprezintă pierderea controlului vezicii care conduce la eliminarea de urină (dobândirea controlului asupra vezicii apare în mod natural la vârste diferite). Există mai multe tipuri de enurezis, cel nocturn fiind cel mai des întâlnit în cazul copiilor, aproximativ 5-7 milioane de copii confruntându-se de acesta (băieții sunt de două ori mai predispuși decât fetele). După vârsta de 5 ani, aproximativ 15% dintre copii continuă să urineze în pat, iar până la vârsta de 10 ani 95% dintre copii rămân uscați pe perioada nopții.

enurezis nocturn

Cauze pentru enurezis nocturn

Nu există o singură cauză care poate fi incriminată, dar iată-le pe cele care sunt cel mai adesea luate în considerare:

1. Ereditatea – majoritatea situațiilor de enurezis sunt moștenite. Astfel la 3 din 4 copii, fie un părinte sau o rudă de gradul întâi s-a confruntat cu această situație în copilărie. Cercetătorii au identificat chiar anumite gene care conduc la un control întârziat al vezicii urinare pe timpul nopții. Dacă și tu ca părinte îți amintești de perioada copilăriei și de micile accidente cu patul, este bine să îi spui și copilului tău (în acest fel va înțelege că nu este singur și nu se va simți la fel de vinovat).
2. Sindromul vezicii urinarea hiperactive – vezica urinară este un organ similar unui balon localizat în pelvis care depozitează urina. Când se umple, urina curge printr-un tub denumit uretră aflat în mijlocul penisului la băieți și asupra principalei deschideri a vaginului la fete. Când apare sindromul vezicii hiperactive, mușchii care controlează vezica intră în spasm, conducând la pierderi involuntare de urină
3. Un motiv de la sine înțeles, de altfel, constă în producerea unei cantități mari de urină. Dacă cel mic consumă multe lichide înainte de culcare, sunt șanse mai mari să facă pipi în pat, mai ales dacă are o vezică urinară mică. Băuturile care conțin cofeină, cum sunt cola și ceaiul pot de asemenea să stimuleze o creștere a cantității de urină eliminată.
4. Maturizarea tardivă a vezicii urinare – creierul și vezica urinară învață să comunice în timpul somnului, ceea ce durează un timp îndelungat în cazul unora dintre copii (apare inabilitatea de a recunoaște o vezică urinară plină)
5. Un nivel redus al hormonului antidiuretic (ADH). Acest hormon transmite rinichilor să producă mai puțină urină. Studiile au demonstrat faptul că unii copii care fac pipi în pat elimină acest hormon în timpul somnului în cantitate mai mare și transmit rinichilor să elimine apa din corp
6. În unele cazuri este vorba despre o cantitate insuficientă din hormonul denumit vasopresină care reglează producția de urină (rinichii copilului produc prea multă urină comparativ cu capacitatea vezicii urinare)
7. Copiii care dorm profund sau cei care întâmpină probleme în trezitul din somn – această concluzie a fost confirmată chiar de cercetări. Din cauza unui somn extrem de profund, creierul copilului nu primește semnalul că vezica urinară este plină. Din fericire, odată cu creșterea se modifică și tiparul de somn și accidentele nocturne vor apărea mai rar
8. Apneea în somn – uneori enurezisul nocturn este un semn al apneei obstructive în somn, o afecțiune în care respirația copilului este întreruptă pe durata somnului, deseori din cauza amigdalelor sau a polipilor inflamați/măriți. Alte simptome includ: sforăit, infecții frecvente ale urechii și ale sinusurilor, durere de gât, somnolență în timpul zilei
9. Vezică urinară funcțională mai mică – deși mărimea reală a vezicii urinare a unui copil poate fi normală, în timpul somnului transmite mai devreme semnalul că este plină
10. Constipația – când intestinele sunt pline și imprimă presiune asupra vezicii, pot apărea contracții necontrolate ale acesteia în timpul mersului sau al somnului (în plus, mușchii care controlează defecația controlează și urinarea, pe termen lung putând deveni disfuncționali). Odată ce copiii sunt obișnuiți cu olița, părinții nu conștientizează adesea frecvența cu care copiii urinează sau elimină materii fecale
11. Diabet de tip 1 – mai rar întâlnită aceasta situație; glicemia copilului crește la un nivel mare și conduce la producerea unei cantități mari de urină. Alte simptome pentru diabet: eliminarea unei cantități mari de urină deodată, sete crescută, oboseală și scădere în greutate în pofida unui apetit bun
12. O dezvoltare mai lentă a sistemului nervos central (are uneori legătură cu o creștere întârziată) – este redusă/în curs de formare abilitatea copilului de a opri funcționarea vezicii în timpul nopții (nervii nu generează un semnal suficient de puternic pentru a-l transmite către creier)
13. Leziuni ale nervilor care controlează vezica urinară – pot apărea în urma unui accident sau a unei afecțiuni precum spina bifida
14. Infecții ale tractului urinar – în această situație pot apărea pierderi de urină și în timpul zilei, se observă o frecvență crescută a urinărilor, urina este de culoare roșie sau roz și este prezentă durere la urinare
15. Anomalii ale tractului urinar (pietre la rinichi), anomalii ale valvelor uretrale la băieți sau ale uretrei la fete sau băieți
16. Anomalii ale măduvei osoase – măduva osoasă conține o serie de ramificații ale sistemului nervos din organism
17. Factori emoționali sau sociali – copiii sunt mai predispuși să facă pipi în pat dacă trec prin perioade de stres (cum ar fi nașterea unui frate/soră, divorțul părinților, începerea școlii, hărțuirea la școală sau chiar dormitul într-un pat străin)
18. Uneori copilul se poate trezi noaptea pentru a merge la oliță/toaletă, dar nu va face acest lucru deoarece se teme de întuneric, monștri etc.

enurezis nocturn

Trebuie să reții faptul că enurezisul apare ca urmare a unei probleme medicale în mai puțin de 3% din cazuri și că medicii nu îl consideră o problemă mai devreme de 6 ani, motiv pentru care nu trebuie să te îngrijorezi. În cazul în care copilul a început să facă pipi în pat după ce anterior a avut o perioadă de cel puțin 6 luni în care nu a făcut acest lucru, este vorba despre enurezis nocturn secundar și pot fi implicate cauze de tip emoțional, precum stresul și anxietatea. În final, nu uita de faptul că urinatul în pat nu este cauzat de consumul excesiv de lichide înainte de culcare. Nu este nici o problemă psihologică și nici nu apare din cauză că cel mic/cea mică este prea leneș să meargă la baie. Copiii nu udă patul în mod intenționat, pentru a enerva sau a le face în ciudă părinților.                     

Articol de: Irina Olteanu

Sursa: Qbebe  www.qbebe.ro

Surse: www.webmd.com; www.aafp.org; www.nhs.uk; www.mayoclinic.org


Program Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.

Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: cresasweetbabies@gmail.com


Adresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Gradinita | After School | Babysitting | Program Vacanta 2017

Distribuie pentru concurs!
error