Bebelusul suge degetul. Ce sa fac?

Bebelusul meu isi suge degetul. Ce sa fac?

Este foarte bine ca bebele isi suge degetul. Asa se adapteaza el la mediu si isi gestioneaza propriile emotii. Un bebe care isi suge degetul este un bebe care se dezvolta sanatos. Pe masura ce se maturizeaza, va inlocui suptul degetului cu alte modalitati de autolinistire. Dar pentru a face asta, este nevoie sa fie incurajat…

Cand si de ce este bine?

Suptul este un reflex innasct si o dovada a comportamentului normal. Copilasii baga tot felul de lucruri in gura, pentru ca asa intra in contact cu lumea exterioara si invata sa faca diferenta intre ce este placut si ce nu. Specialistii spun ca pana la 90% din prunci obisnuiesc sa bage in gurita obiectele pe care le gasesc in mediul apropiat – tetinierele, jucariile, paturica. Ei il numesc “supt ne-nutritiv”. Inainte de toate, bebelusii isi vor suge degetul. In primul an de viata, cam trei sferturi dintre ei fac asta, mai ales in momentele in care sunt necajiti, tristi, infometati, obositi, plictisiti sau chiar supra-solicitati.

Pentru un copilas, suptul degetului este un gest linistitor, relaxant, care sporeste confortul. De aceea, vei constata ca uneori activitatea este mai degraba pasiva: bebele nu suge, ci doar isi odihneste degetelul in gura, ceea ce faciliteaza aparitia somnului. Multi dintre bebelusii care obisnuiesc sa isi suga degetul adorm mai usor si mai devreme decat cei care nu obisnuiesc, chiar dupa ce au fost teziti din somn. Suptul degetului devine un ritual care permite copilului sa isi induca, oricand are nevoie, sentimentul de a fi in siguranta, de a fi in armonie si de a fi iubit. Cu cat sunt parintii mai atenti si mai receptivi la nevoile afective ale copilului, cu atat mai rar va avea el nevoie sa si le implineasca singur. Prin urmare, sansele de se dezvata de suptul degetului cresc. Statisticile arata ca aproximativ jumatate din copii vor renunta la acest ritual in decursul primului an de viata, insa la restul se poate intinde chiar pana cand intra la scoala.

Cand si de ce nu este bine?

Pana pe la 4 – 5 ani, nu avem motive concrete de ingrijorare. Ce se intampla atunci? Incep sa creasca dintisorii permanenti din fata. “Impinsi” de catre deget, dintisorii se vor dezvolta anormal: vor creste stramb, nealiniati.

De aici pornind, copilul poate dezvolta probleme de dictie. Sunetele nu vor fi pronuntate corect, din cauza alinierii proaste a dintilor. De fapt, un obicei indeajus de puternic poate produce intarzieri in dezvoltarea limbajului, inca din primii ani de viata. Copilasii nu se indura sa lase degetul din gurita pentru a imita sunetele pe care le aud la adulti, pentru a ganguri si a silabisi. Asa ca ori vor incepe sa vorbeasca mai tarziu decat ar fi cazul, ori vor invata sa vorbeasca avand degetul in gura si vor articula sunetele incorect, inca de la primele cuvinte. In plus, copiii care abia incep sa se exprime, se vor face si mai greu intelesi de catre adulti, atunci cand vorbesc “din jurul” degetului sau al suzetei. Problemele de receptare si adeseori ignorarea copilului – la care recurg unii parinti daca nu daca nu dau de cap la ceea ce vrea cel mic sa exprime – sunt nocive pentru dezvoltarea afectiva a acestuia. El incepe sa se simta neinteles, nesigur si anxios. Unii copii pot manifesta nervozitate si pot plange des. Atii devin apatici si tind sa comunice verbal tot mai putin cu adultii.

Mai exista un pericol: pe masura ce gurita copilului devine un culcus cald si umed pentru deget, acesta se descuameaza, pielea se usuca si foarte usor se nasc infectii ale unghiei. Disconfortul si uneori durerea provenite de aici il determina pe bebe sa isi suga si mai loial degetelul. In tot acest timp, bacteriile rezultate din infectie (nu mai vorbim de bacteriile aduse in gura de degetele niciodata suficient de curate…) supun la riscuri organismul fragil al copilului.

Cum il dezvat?

Deja am inteles ca suptul degetului este pentru copilas un ritual prin care el isi asigura necesarul de afectiune si securitate. Vulnerabilitatea si nevoile afective ale unui prunc sunt mai nuantate si mai mari decat ale unui adult. Prin urmare, chiar si copiii securizati si ingrijiti cu atentie vor recurge intr-o anumita masura la aceasta tactica de autoechilibrare. Si aceasta pentru ca suptul este un reflex natural, innascut.

Pe masura ce se dezvolta, copilul va constata ca implinirea nevoilor lui depinde foarte mult de adultii care au grija de el. Adica va intelege ca poate primi confortul fizic si emotional de la tine – si asta si doreste. In timp, va simti mai rar nevoia sa isi suga degetul, daca recepteaza afectiunea si securitatea cu care tu il inconjori. Asta nu inseamna ca e nevoie sa devii supra-protectoare. Dar inseamna ca e nevoie sa fii vigilenta si atenta la nevoile in schimbare ale copilului tau, sa fii flexibila si sa te inarmezi cu rabdare.

Inca un lucru pe care e necesar sa il constientizam: chiar si atunci cand copilul meu nu va mai avea nevoia sa isi suga degetul, obiceiul in sine ramane unul foarte placut si la indemana. La copil primeaza placerea, nu ratiunea. Prin urmare, nu voi astepta sa “se lase” de la sine. Copilul are in continuare nevoie sa fie ajutat si incurajat de mine sa renunte la acest obicei.

Ce depinde de mine?

– Sa stabilesc un program somn-hrana atent si “mulat” pe copil

– Sa evit plictiseala (da, si copiii mici se plictisesc, si inca usor!), petrecand timp cu el si incercand o varietate de activitati amuzante sau care stimuleaza dezvoltarea acestuia. Sa diversific activitatile si sa le alternez cu programul somn-hrana: pentru un bebelus si pentru un copil mic, la fel ca si pentru un adult, o zi “de munca” organizata cauzeaza mai putin stres decat una complet nestructurata.

– Sa descurajez obiceiul, fara ca el sa isi dea seama ce facem de fapt. Mai ales in primele zile in care vrem sa se dezvete. Cum? Gasind mereu activitati prin care sa ii distrag atentia. Sau sa ii tin mainile ocupate, ca sa nu mai poata duce degetul la gura. Ne jucam. Sau il rog sa ma ajute, tinand pentru mine diverse obiecte. Multi copii au momente ale zilei, stari de spirit si contexte anume in care prefera sa isi suga degetul. De exemplu, inainte sa adoarma. Sau cand privesc la televizor (asa cum noi rontaim floricele de porumb si semnite atunci cand ne uitam la film). Observand care sunt imprejurarile preferate de bebele meu, pot recurge la trucuri specifice. De exemplu, putem sa desfacem impreuna pastai de mazare in timp ce ne uitam la desene animate. Sau sa impachetam soseste, sa schimbam hainele papusii sau sa coloram in acelasi timp (oricum copiii isi redirectioneaza constant atentia de la o activitate la alta: cat timp va ramane absorbit de povestea de pe ecran, va avea degetele ocupate de culorile cerate sau de pensule, si nu uitate in gurita).

– Sa ma asigur ca am ales un moment potrivit in care copilul meu sa se dezvete de obicei. Asta inseamna ca, pe de o parte, bebele sa fie suficient de matur ca sa putem vorbi despre asta. La 3-4 ani este mai dificil. Pe la 5, deja nu ar trebui sa intampinam probleme de intelegere. Apoi, e obligatoriu sa inlaturam factorii de stress din mediu. O perioada potrivita este una fara evenimente solicitante sau noi, precum nasterea unui alt copil, dispute in familie, prima plecare intr-o excursie fara parinti ori schimbarea educatoarei. Sa ne amintim ca bebele isi suge degetul ca sa inlature stresul si pentru a se simti in siguranta. Prin urmare, astfel de evenimente vor favoriza obiceiul, in nici un caz nu va vor ajuta sa luptati cu el.

– Sa il stimulez pe copil sa isi doreasca sa renunte. Sa il fac sa creada ca ideea ii apartine lui. Daca ii impun sau ii pretind, o sa am parte de plansetele lui, frustrari de ambele parti, un copil traumatizat si un obicei intarit, nu slabit. Cu cat se simte mai nesigur si mai inadecvat, cu atat copilul apeleaza mai des la ritualul de auto-echlibrare.

O idee ar fi sa povestim impreuna despre lucrurile de care s-a dezvatat el in timp si sa il laud pentru asta (face la olita, nu mai plange asa des, mananca fara ajutor). Pot sa il ghidez si sa ii sugerez si obiceiul cu suptul degetului, ca sa deduca singur ca si de asta s-ar putea dezvata.

Mai pot sa ilustrez prin povesti si exemple in care copii cunoscuti (Aurel, varul Mihaita, prietenul Dinu) au aflat ca degetele, chiar daca nu vor, poarta bacterii sau ca dintisorii se impiedica in deget si cresc strambi, si din cauza asta tristi. Asa, nu ii spun direct “nu mai suge degetul”.

– Odata ce am stabilit de comun acord ca vrem sa “bagam degetelul in gura tot mai putin”, ne facem si un semnal secret, pentru momentele in care obiceiul revine inconstient. Asa, nu va fi nevoie sa il apostrofez sau sa ii atrag atentia – pentru ca oricat de bland as face-o, ramane intruziv (“iubitu’ lu mama, scoate degetelul din gura”). In loc de asta, o sa ma scarpin la un ochi, ca atuci cand imi intra o geana in el. Sau ma scarpin in crestetul capului, cum face maimuta pe care am vazut-o pe Animal Planet. Sau caaasc… pana ne bufneste rasul pe amandoi – asa, degetul va alneca din gura chiar singur! Complicitatea este asigurata, increderea in mama si in sine creste si nici o emotie negativa asociata cu dezvatarea nu se furiseaza inauntrul copilului. Sa ne lasam de suptul degetelului devine amuzant si placut.

Articol de: Eva Pirosca

Sursa: Qbebe – www.qbebe.ro


Program Cresa Sweet Babies de Luni pana Vineri, de la ora 08:00 – 18:00.
Date de contact:
Telefon Mobil: 07858.100.11
Telefon / Fax: 031.435.78.76
Website URL: http://sweetbabies.ro/
Email: SWEET BABIES


Adresa Cresa Sweet Babies: Strada Teleajen, Nr. 26 B, Sector 2, Bucuresti.


Cresa | Cresa Sector 2 | Cresa Sector 3 | Cresa Bucuresti

Distribuie pentru concurs!